În secolul al XVIII-lea, prerogativele şoltuzului şi pârgarilor decad tot mai mult, culminând cu dispariţia acestei forme de conducere municipală, înlocuită cu o alta, epitropia de târg, de origine fanariotă. Procesul a fost unul lent, de durată, sesizabil documentar prin citarea tot mai rară a şoltuzului şi pârgarilor, ale căror atribuţii fuseseră preluate de către vornicii de târg. Principalele etape ale acestei disoluţii a autorităţii şoltuzului, culminând cu dispariţia sa ca reprezentant al administraţiei municipale, sunt anul 1780, când pecetea târgului este afierosită bisericii Sf. Gheorghe, respectiv anul 1820, când prin hrisovul domnesc al lui Mihai Şuţu voievod se instituia epitropia de târg.
Menţiunile documentare ale şoltuzului, pentru că despre pârgari nici nu se mai pomeneşte, sunt cu totul sporadice în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: în iunie 1751 sunt amintiţi Timuş, Mârza şi Constantin Mihai foşti şoltuzi, la 18 mai 1764 „Vasăle şoltuz”, la 23 aprilie 1766, în cadrul unei referiri indirecte, este menţionată „Maria şoltuzoae”, cu fiii ei, pentru ca la 11 iunie 1787 să se pomenească de „grădina lui Ioniţă şoltuzul”.
În legătură cu data ultimei menţiuni documentare a unui şoltuz de Botoşani au fost exprimate mai multe păreri, fiecare reflectând nivelul de atunci al cercetării istorice, dar şi gradul de implicare a cercetătorului respectiv în această problematică. Astfel, Artur Gorovei menţiona în monografia sa, citând un document reprodus de Iorga, că în 1742 se mai pomeneşte un şoltuz cu 12 pârgari în Botoşani şi de la acea dată documentele nu mai vorbesc despre şoltuzii de Botoşani. În schimb, D. Ciurea, invocând documentul din iunie 1751, citat de noi mai sus, în care sunt menţionaţi cei doi foşti şoltuzi ai Botoşanilor, dintre care unul pare, după nume, tătar, arată că aceasta este data când încetează existenţa şoltuzilor la Botoşani. Cea mai recentă opinie referitoare la acest aspect este cea a cercetătorului botoşănean Ştefan Cervatiuc, potrivit căreia ultima atestare documentară a unui şoltuz la Botoşani este din 11 iunie 1787, în actul cu această dată, menţionat de noi mai sus, fiind amintită „grădina lui Ioniţă şoltuzul”.
Două documente cercetate de noi la Arhivele Statului din Botoşani duc şi mai aproape de sfârşitul secolului al XVIII-lea, practic în ultimii ani al acestuia, cele din urmă menţiuni ale unui şoltuz de Botoşani. În primul dintre ele, datând din 2 mai 1793, Vornicia de Botoşani, reprezentată de Crupenschi paharnic, poruncea lui „Gheorghie şoltuz” să facă hotarnica unui loc din târg disputat de vătaful Mihai Cherescul mazil din Botoşani şi Mihai sin Iacob Halaşi „arman din Botoşani”. Ulterior, într-un alt act, nedatat, <post 1793 mai 2>, după ce se făcuse cercetarea poruncită, cei doi împricinaţi se învoiesc asupra locului în dispută, la învoiala lor fiind prezent, dacă nu cumva chiar o mediase, acelaşi Gheorghie şoltuzul („Eu, Gheorghie şoltuzul, m-am întâmplat”).
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
