Dragă mamă și tată,
Mă simt foarte bine aici! Sper că și vouă acasă, lui Gheorghe, Ion, Petru, Lenuța, Florica și Ana, vă merge la fel de bine.
Spuneți-le lui Gheorghe și Ion că în armată este minunat și să se înroleze și ei neapărat, înainte să se ocupe toate locurile.
La început mi-a fost mai greu, fiindcă trebuia să stau în pat până la ora 6, dar m-am obișnuit.
Mai spuneți-le lui Gheorghe și Ion că nu trebuie să-și facă decât lor patul și încă câteva fleacuri înainte de micul dejun. Nu tu muncă în grajd, hrănit de animale, tăiat lemne, făcut focul.
Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceață, müsli, dar niciun cartof, carne, șuncă, cârnați și varză, așa cum mâncăm noi acasă. Dar poți să le mănânci porția unor orășeni care beau doar cafea.
Nu mă miră că orășenii nu pot merge așa repede și departe. După un marș de câteva ore, au bășici la picioare și se întorc în unitate cu camionul. Și nu au mers decât cum ar fi la noi de acasă la poștă.
Peisajul este frumos, dar, din păcate, foarte plat.
Acum o să râdă Gheorghe și Ion: am primit laude pentru tragere la țintă! Nici nu știu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decât un cap de șoarece și nici măcar nu se mișcă. Și nici nu trage înapoi, ca frații Tudosă de peste deal. Unde mai pui că trebuie să te întinzi comod pe o saltea și să aștepți până trag și ceilalți (o veșnicie).
Cel mai mult îmi plac antrenamentele de luptă corp la corp. Dar trebuie mare atenție la orășeni, că se rup repede. Doar cu Ionuț am probleme, l-am pus jos doar o singură dată. Cred că din cauză că eu am 1,80 m și 80 kg, iar el 2 m și 130 kg. Oricum, este mult mai ușor ca acasă când scapă taurul nostru la vaci și trebuie să-l bag înapoi în grajd.
Vă îmbrățișez cu drag,
Fiica voastră, Maria
