De ce s-ar alia cineva, în ultima secundă, cu o forță politică perdantă? Din disperare, datorie și, nu în cele din urmă, lăcomie. Cum altfel ar putea fi caracterizat gestul a cinci lideri sindicali, care au semnat pe ultima sută de metri protocoale de susținere a Vioricăi Dăncilă contra unor posturi de vicepreședinți în PSD.
Potrivit articolului 46 din statutul PSD, la toate nivelurile, preşedinţii structurilor interne de tineret, femei, pensionari şi aleşi locali ale PSD, precum și reprezentantul centralei sindicale cu care PSD are încheiat protocol la nivel naţional, fac parte de drept din Biroul organizaţiei şi sunt asimilaţi funcţiei de vicepreşedinte al organizaţiei PSD corespunzătoare. „Am făcut protocol de colaborare cu sindicatele, cu CNSLR Frăţia, cu Uniunea Poliţiştilor şi Militarilor, am făcut cu mai multe sindicate, iar prin aceste protocoale, liderii sindicatelor respective fac parte din Comitetul Executiv Naţional. Toţi liderii de sindicate au funcţie de vicepreşedinte la nivel de Comitet Executiv Naţional. Am făcut cu cinci sindicate, deci avem cinci vicepreşedinţi cu drept de vot”, a spus Dăncilă.
Slugărnicia celor cinci poate fi înțeleasă prin prisma speranțelor ca PSD să revină în forță după alegerile locale și generale de anul viitor. Deși tendința generală arată tocmai pe dos. Însă exemplele Miron Mitrea sau Victor Ciorbea sunt de neuitat și rămân o pildă în mintea oricărui lider sindical român. Mai poate fi pusă acțiunea lor pe seama plății unor datorii ale acestora din trecut. Mișcarea, care poate părea nesemnificativă și lipsită de consecințe în viitoarele negocieri salariale cu noul guvern, fiindcă aceiași lideri pot semna de mâine un alt protocol, cu noua putere politică, a fost menită însă să ascundă revenirea unui personaj odios în prim planul vieții politice de la noi.
Gabriel Oprea și-a premeditat revenirea în PSD, pe ușa din dos, înființând, la finalul lunii mai 2019, o asociație profesională fără caracter politic – pe care a numit-o Uniunea Militarilor şi Poliţiştilor „Mihai Viteazul” – și prin intermediul căreia a semnat, pe 14 noiembrie, cu PSD un protocol de susținere a Vioricăi Dăncilă la prezidențiale în schimbul cooptării sale în cea mai importantă structură de decizie a partidului, Comitetul Exectutiv Național (CEX), cu funcția de vicepreședinte și cu drept de vot. Iaca marele secret, pentru care o sumă de oameni cu ceva responsabilități au acceptat să se dezonoreze.
În afara supozițiilor de mai sus, întregul demers este inutil. Fiindcă negocierile salariale cu Cabinetul Orban vor fi anevoioase. Liberalii au anunțat deja că, indiferent de formula de calcul, noua creștere a salariului minim pe economie va depăși cu puțin 7%. Au mai anunțat și că nu vor boicota creșterea cu 40% a pensiilor, prevăzută pentru ultimul trimestru al anului viitor, dar că aceasta va fi aproape imposibil de susținut în actualele prevederi bugetare. Deficitul bugetar va depăși 4% din PIB în acest an, în condiţiile încetinirii creşterii economice şi a reducerii veniturilor bugetului general consolidat. Noul guvern lucrează intens la rectificarea bugetară și aceasta anunță de pe acum tăieri drastice, altfel previzibile.
Schița bugetului pe anul viitor consemnează o reducere a veniturilor care fuseseră luate în calcul de Teodorovici, precedentul ministru de finanțe, astfel încât și cheltuielile guvernamentale vor fi reduse. Dincolo de gradul redus de absorbție al fondurilor europene, pe partea de venituri cele mai semnificative scăderi au fost operate ca urmare a nerealizării planului de încasare al ANAF pe partea de TVA, dar și prin neîncasarea banilor din vânzarea licențelor 5G, amânată sine die ca urmare a ordonanței 114. Ca să poată susține salariile, asigurările sociale de stat, asigurările de sănătate și proiectele finanțate prin PNDL, noul guvern a tăiat de la fonduri europene (proiectele nerealizate) și de la investiții. Și Dumnezeu știe ce mai urmează, nu sunt economist și nici nu este căderea mea să știu care sunt soluțiile de redresare. În fond de asta avem specialiști, parlament și guvern. I-am trimis acolo să rezolve treburile țării, pe un fond moral bun, despovărat de inutila și interminabila luptă cu legea.
De aceea, și nu prin prisma intereselor personale – a căror împlinire îmi pare îndoielnică – spun că gestul liderilor de sindicat, inclusiv al lui Gabriel Oprea, acela de parveni pe ușa din dos la conducerea PSD, îmi pare unul de-a dreptul caraghios. Partidul este în toiul luptelor pentru putere, în fața unui previzibil congres, astfel încât hârtiile semnate de ei au căpătat între timp o utilitate igienică, după debarcarea Vioricăi Dăncilă de la șefia PSD. Mă întreb doar dacă acele sindicate chiar au un număr semnificativ de membri și care o fi opinia lor în legătură cu acțiunile întreprinse de lideri. Dacă sunt de acord cu ei înseamnă că își merită soarta de a fi practic nereprezentați acolo unde interesele lor ar fi trebuit să fie susținute și să conteze.
