Sute de botoşăneni au participat astăzi la slujba oficiată cu prilejul hramului Mănăstirii Coşula. La zi de mare sărbătoare, obştea mănăstirii i-au avut alături pe ÎPS Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, pe stareţii unor mănăstiri din judeţul Botoşani, pe părintele protopop Lucian Leonte, alături de un sobor de preoţi şi diaconi.
Şi aşa cum se cuvine la vreme de sărbătoare, unii credincioşi au venit la slujbă îmbrăcaţi în veşminte tradiţionale. Biserica a fost neîncăpătoare, astfel că, în ciuda frigului, zeci de credincioşi au audiat slujba stând în curtea lăcaşului de cult.
În cuvântul de învăţătură, ÎPS Teofan a vorbit despre exemplul oferit de Sfântul Ierarh Nicolae şi de importanţa rugăciunii. „Participarea la sfintele slujbe este ca o baie care spală această întinăciune, acest noroi de pe ochii minţii şi ai inimii şi omul fiind curăţit prin participarea la sfintele slujbe, lăsându-se spălat de ele ca de o apă, mintea sa se luminează, inima se încălzeşte şi începe să priceapă puţin câte puţin adevărul din viaţa lumii, adevărul din viaţa sa, adevărul lucrurilor precum Sfântul Ierarh Nicolae. Apoi, foarte important, cuvântul Scripturii şi cuvintele din sfintele slujbe să se arate în viaţa omului prin păzirea poruncilor. Şi care sunt acestea? În primul rând este iubirea. Sfântul Ioan Evanghelistul mărturiseşte într-una din scrierile sale zicând <cel ce iubeşte pe Dumnezeu, se naşte din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel care nu iubeşte, nu cunoaşte pe Dumnezeu>, arătând prin aceasta că adevărul lucrurilor, adevărul despre Dumnezeu şi despre noi, făptura sa, şi despre lume este cunoscut doar de cel care tinde şi nădăjduieşte să dobândească darul iubirii de Dumnezeu şi darul iubirii de oameni. Un om care urăşte, un om care nu iubeşte, un om care are chipul răzbunării în inima sa nu poate să se apropie de taina adevărului lucrurilor. În al doilea rând, pocăinţa, iubiţi credincioşi. Pocăinţa, mărturiseşte Sfântul Simeon Noul Teolog, alungă neştiinţa şi necunoaşterea, căci pocăinţa înseamnă sentimentul păcătoşeniei dublat de avântul către Dumnezeu pentru a obţine iertarea. Spune cântarea bisericii la slujba Pogorârii Duhului Sfânt <ţie unuia am greşit, dar ţie unuia slujesc>, chiar dacă port rănile păcatelor, cum spune slujba înmormântării, totuşi, sunt chipul tău, Doamne, port pecetea chipului tău, adică starea de pocăinţă prin care omul îşi recunoaşte păcatele sale, înseamnă şi un gând îndreptat spre cele înalte, adică spre adevărul cel înalt al lucrurilor din cer şi de pe pământ. Apoi, omul care se lasă cuprins de rugăciune este omul care se apropie de cunoaşterea adevărului lucrurilor. Marele nostru părinte sfânt Paisie de la Sihla spunea că teologia noastră este rugăciunea. Teologia înseamnă cunoaşterea adevărului despre Dumnezeu şi despre tainele sale din cer şi de pe pământ şi omul nu se poate apropia de adevărul cerului şi al pământului decât prin taina rugăciunii, prin care, după cum mărturiseşte un părinte din vechime, îngerii lui Dumnezeu vin în mintea omului şi în inima omului, desigur, prin rugăciune. Vin îngerii lui Dumnezeu în mintea omului, o subţiază pe aceasta, o altoieşte pe adevăr şi îl cunoaşte pe acesta. Iată de ce conştiinţa bisericii a spus despre Sfântul Ierarh Nicolae, păstrător al dreptei credinţe, învăţător al tainelor înfrânării, chip al blândeţii, care prin smerenie a cunoscut cele înalte, adică adevărul lucrurilor. De ce? Pentru că a fost un cunoscător al sfintelor scripturi, a fost un cunoscător al părinţilor dinainte de sine, a fost un om iubitor de slujbe bisericeşti, a fost un om plin de iubire, pocăinţă, rugăciune şi prin aceasta a cunoscut adevărul lucrurilor. Îl rugăm pe Dumnezeu să nu ne ţină ţină departe de acest adevăr, căci stând aproape de el şi fiind cuprins de el, viaţa noastră se luminează, ştim direcţia pe care mergem, adică drum frumos în viaţă care duce spre taina împărăţiei cerurilor. Amin”, a spus ÎPS Teofan.
Arhimandrit Calinic Chirvase, stareţul mănăstirii, a arătat că oficierea Sfintei Liturghii de către ÎPS Teofan onorează obştea mănăstirii şi îi dă curaj şi putere „de a lucra mai cu duh, mai cu spor spre mântuirea noastră şi a tuturor celor care vin la mănăstire”. El i-a dăruit mitropolitului o icoană a Maicii Domnului cu pruncul Iisus Hristos. ÎPS Teofan a arătat că în sfintele mănăstiri şi în bisericile din parohii este un „izvor curat, care curge pentru a adăpa setea omului după Dumnezeu, după adevăr, după frumos”, izvor care are menirea de a „ hrăni, lumina şi întări pe credincioşii care aleargă spre această oază de binecuvântare, spre a primi hrană din cuvântul Domnului”.
În finalul slujbei, credincioşii au aşteptat să fie binecuvântaţi de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. La îndemnul acestuia, aceştia au cântat colinde.
