A trecut o lună de când „Guvernul meu”, cel atât de drag preşedintelui cu repetiţie Iohannis, a devenit realitate. E prematur să pretindem rezultate vizibile după atât de puţin timp; nu poţi cere unui executiv – oricare ar fi acesta – să repare într-o lună de zile dezastrul făcut de guvernările anterioare, însă poţi pretinde o viziune, ceva planuri de viitor. Planurile au început să fie moşite, doar că nu sunt aşa de viguroase pe cât erau prezentate pe vremea când PNL era în opoziţie. Într-adevăr, e mult mai simplu să faci opoziţie – în cel mai rău caz rişti să faci febră musculară la coardele vocale – decât să guvernezi, mai ales când interesul principal nu diferă de al adversarului politic. Pentru că, până în momentul de faţă, liberalii nu au reuşit să convingă, iar eforturile lor sunt concentrate pe preluarea ciolanului şi nu pe elaborarea acelor măsuri menite să ne scoată din mlaştina în care ne tot scufundăm de treizeci de ani încoace.
La puţin timp după preluarea guvernării miniştrii cabinetului Orban au început să facă declaraţii publice privitoare la dezastrul lăsat în urmă de PSD, întărind ideea că proporţiile dezastrului real sunt mult mai mari decât ce se vehicula atunci când au depus moţiunea. Social-democraţii au lăsat o moştenire grea, una care-i va împiedica pe liberali să transforme România în acel paradis la care visăm cu toţii.
Florin Cîţu, ministrul de Finanţe, a declarat că ceea ce a găsit la minister depăşeşte şi cele mai pesimiste aşteptări. Habar nu am ce se aştepta Cîţu să descopere la Finanţe, dar individul a făcut nişte afirmaţii foarte interesante. Conform acestora, s-a lucrat cu două bugete, unul oficial, în care totul arăta minunat şi altul „de lucru”, pus la dispoziţia baronilor PSD. „Totul a fost premeditat. Tot ce a fost în cei trei ani de zile a fost premeditat. Pe de o parte aveam câteva indicii prin faptul că își dădeau tot felul de derogări de la legea responsabilității fiscale și așa mai departe, azi avem indicii la cum au fost folosiți banii în buget. Un lucru foarte grav e că în ultimii trei ani au fost afectate fundamentele economiei românești”. Contabilitate după metoda Al Capone.
Acuzaţii cât se poate de grave la adresa fostei guvernări, cu dedicaţie specială pentru Eugen Teodorovici. Tot în cadrul respectivei declaraţii Cîţu a spus că studiază posibilitatea sesizării organelor de cercetare penală pentru constituirea de grup infracţional organizat. „Studiază”, nu „va face”. Teodorovici este bine mersi, nu l-a deranjat nimeni cu nicio întrebare privitoare la dubla contabilitate. Ba chiar a avut replici destul de acide la adresa lui Cîţu. Dacă el, Teodorovici, este Al Capone, atunci Cîţu este şeful FBI. Înţepături ca între prieteni; ştiu fiind că cei doi se „simpatizează” reciproc de ceva vreme.
Totuşi, după declaraţia din 14 noiembrie, nu s-a întâmplat nimic. Nu am auzit de vreo sesizare a organelor de anchetă în cazul contabilităţii duble de la Ministerul de Finanţe. Când descoperi nereguli atât de mari datoria ta nu e să le prezinţi public, ci să anunţi organele abilitate pentru a cerceta ilegalitatăţile respective. Declaraţiile de presă lipsite de acţiunile legale sună mai degrabă a scuză. Da, domnule, am vrut şi noi să facem ceva, dar treaba stă în felul următor: bugetul nu prea mai este pentru că cei care au fost înaintea noastră l-au tratat cu dublă măsură. Şi gata, s-a terminat cu reforma. Greaua moştenire e de vină.
O moştenire pentru care nimeni nu a plătit până acum. De fiecare dată când un partid sau o coaliţie a preluat frâiele guvernării, s-a vorbit despre greaua moştenire, despre ilegalităţi şi multe altele, dar prea puţin despre anchete serioase şi pedepsirea vinovaţilor. Iar liberalii lui Orban ţin tare mult să respecte tradiţia. Să fie din cauza faptului că se aşteaptă ca, atunci când pesediştii vor reveni la ciolan, să-i trateze la fel cum procedează ei acum? Adică ceva de genul: ştiţi, când aţi plecat aţi lăsat totul vraişte, dar noi am fost băieţi cu obraz şi nu am băgat pe nimeni în puşcărie pentru asta. Aşa că n-ar fi mai frumos şi mai bine pentru toată lumea să procedaţi la fel? Băgaţi pastila cu „greaua moştenire”, românii încă mai cred în aşa ceva. Şi, când o să venim noi, tot la fel o să procedăm iar toată lumea e fericită.
Acuzaţiile lui Cîţu sunt foarte grave, însă mult mai grav e faptul că nu s-au efectuat niciun fel de demersuri pentru identificarea şi pedepsirea celor care se fac vinovaţi de dezastrul în care am ajuns din cauza guvernărilor populiste. Am aşteptat câteva săptămâni în speranţa unei acţiuni concrete, dar se pare că nu e cazul. Probabil Cîţu încă studiază.
Dacă doreşte să facă într-adevăr reformă, să arate care sunt adevăraţii vinovaţi pentru dezastrul reclamat, ar trebui să sesizeze autorităţile competente şi să le lase să-şi facă treaba. Până la urmă, dacă te străduieşti suficient, ţi se face dreptate şi în România. Însă omul nu se grăbeşte. Respect pentru adversar? Teama că se va întoarce roata şi va trebui, la rândul lui, să ofere explicaţii pentru acuzaţii de genul celor făcute luna trecută? Complicitate cu duşmanul? Trebuie remarcat şi faptul că, deşi Teodorovici nu-l suportă pe Cîţu şi l-a ameninţat cu judecata pentru calomnie, nu s-a grăbit nici el să facă ceva concret.
Cu alte cuvinte, iar ne-am ales cu nimic. Doar o rotativă guvernamentală din care românul de rând nu are decât de pierdut. Pentru că aşa funcţionează democraţia pe plaiurile mioritice, doar circ politic şi prea puţine acţiuni în folosul muritorului de rând.
