Dimineaţă, tatăl le spune băieţilor:
− Azi noapte, nu ştiu care bulangiu ne-a furat vaca…
Băiatul mai mic:
− Dacă-i bulangiu înseamnă că-i mic de statură.
Băiatul mijlociu:
− Dacă-i mic de statură, trebuie să fie din Ţăndărei.
Băiatul mare:
– Dacă e din Ţăndărei, trebuie să fie Relu Slutu.
Au ajuns la Ţăndărei, l-au găsit pe Relu Slutu şi i-au tras o bătaie
straşnică. Dar ăla nu le da vaca – zice că n-a furat-o el. L-au mai
caftit o dată, dar tot degeaba. Au ajuns la judecată. Judecătorul îi
întreabă:
− Dar de ce credeţi voi că e mâna lui Relu Slutu?
− Cum de ce?… răspund fraţii. A furat vaca, deci e bulangiu. E
bulangiu, deci e mic de statură. Dacă e mic de statură, e din Ţăndărei,
că acolo toţi sunt mici de statură. Iar dacă e din Ţăndărei, e clar că e
Relu Slutu!…
− Interesantă logică, zice judele. Dar ia spuneţi-mi voi (şi le arată o
cutie), ce am eu în cutiuţa asta?
− E o cutie pătrată – observă tatăl.
− Înseamnă că-năuntru e ceva rotund – zice mezinul.
− Dacă e rotund înseamnă că-i oranj – cugetă mijlociul.
− Dacă-i oranj, e clar că-i o portocală – concluzionează fratele mai mare.
Judecătorul scoate din cutie o portocală, uităndu-se gânditor la Relu:
−Bă, dă-le ăstora vaca-napoi!