Învingător în ultramaratonul „Ultra Africa Race” din Mozambic, organizat de „Canal Aventure” în perioada 10 – 14 noiembrie, Iulian Rotariu, subofiţerul de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a revenit astăzi la Botoşani, unde a fost întâmpinat de numeroşi colegi, prieteni şi membri ai familiei. Aşteptat cu un banner uriaş, cu buchete de flori şi cu lacrimi în ochi, el a fost primit cu aplauze, îmbrăţişat şi adulat asemeni unui mare campion. Felicitat de sute de persoane, Iulian Rotariu a primit şi două diplome de merit din partea Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret şi a Asociaţiei Grup Civic Botoşani.
„Competiţia a fost grea. Timpul trece şi trece în defavoarea mea. Au fost la start printre cei mai buni alergători de ultramaraton din lume, sportivi foarte bine pregătiţi, profesionişti”, a povestit Iulian Rotariu. Fiecare noapte a dormit-o în cort, sub cerul liber, alături de un alt fost pompier care a activat 19 ani, după care a luptat timp de şase ani în trupele speciale, fiind instructor de pregătire fizică şi sportivă tot pentru trupele speciale, pe care a reuşit însă să-l învingă. „Încă o dată s-a confirmat faptul că Dumnezeu nu face lucruri cu oameni speciali, ci face lucruri speciale cu oameni simpli”, au fost cuvintele lui Iulian.
Ce l-a ajutat cel mai mult să învingă a fost strategia adoptată, pregătirea de acasă, sfaturile primite, dar şi pregătirea de la serviciu pentru că a plecat în cursă chiar în timpul evaluărilor. „A fost foarte cald. Când am plecat din Botoşani erau 5 grade şi -3 grade noaptea şi am ajuns în Mozambic, unde noaptea erau 30 de grade, 42-43 de grade ziua, umiditate de 76-78 la sută. Deşi a condus toată cursa din postura de lider, Iulian Rotariu a trăit sentimentul de învigător doar în momentul în care a trecut linia de sosire. „Am încercat să gestionez cursa cât mai bine, însă într-o competiţie de genul multi-stage abia când treci linia de sosire şi după ce parcurgi toţi kilometrii vezi dacă ai câştigat sau nu. Drept dovadă, ocupantul locului II s-a decis în ultima etapă”, a adăugat Iulian Rotariu, care a subliniat că a trăit un sentiment unic ştiindu-se singurul român în competiţie. Dar a făcut tot posibilul ştiind că la final pe umerii lui va fi tricolorul. În plus, dorinţa lui unică a fost aceea de a fi un exemplu pentru cei din ţară. El a mărturisit că nu a plecat de acasă ca să câştige, ci a avut ca obiectiv zilnic doar să termine, bucurându-se foarte mult când a ajuns în situaţia de a ridica tricolorul deasupra capului după câştigarea concursului.
Problemele pe care le-a întâmpinat pe traseu au fost dintre cele mai variate – căldură mare, apă puţină, umiditate, traseu dificil, urcări şi coborâri, ruperi de ritm, totul fiind contra cronometru. Deşi a fost poate cea mai rapidă cursă dintre toate cele la care a participat, competiţia a fost şi cea mai frumoasă. Asta pentru că a avut ocazia să alerge prin pădurea tropicală, prin păduri de cocotieri, de mango, iar la sfârşitul fiecărei etape a fost impresionat de primirea copiilor localnici – copii simpli, modeşti, desculţi, dar mereu cu zâmbetul pe buze, încurajările primite din partea lor reprezentând o bucurie de nedescris. „Chiar dacă prin absurd nu aş fi reuşit să termin cursa, pentru mine încurajările primite din partea lor ar fi fost cea mai mare bucurie”, a spus Iulian Rotariu.
Cert este că Iulian Rotariu nu se va opri aici. A recunoscut că este decis să meargă mai departe, acceptând noi provocări. Speranţa lui este ca în 2020 să participe la următoarele trei curse organizate de cei de la „Canal Aventure” – martie în Vietnam, în iulie Norvegia şi în septembrie Bolivia, unde va alerga din nou sute de kilometri. Şi tot în scop caritabil, pentru a sprijini Asociaţia părinţilor copiilor cu autism Botoşani.
