Evenimentele din Caracal – care au pus pe jar românii – sunt uitate demult. Nu mai auzim nimic nici de criminal, nici de anchetă, nici de adolescentele dispărute. A fost doar un alt eveniment dintr-un lung șir care arată că statul român nu mai funcționează. Câte o dovadă avem zilnic. Acum câteva zile vorbeam despre un urs care a zăcut 18 ore pe marginea șoselei, fără ca nimeni să întreprindă vreo acțiune. Zilele astea povestim despre blocul din Timișoara unde s-a făcut dezinsecție și au murit trei oameni, iar restul au ajuns la spital. Până și polițiștilor care păzeau blocul li s-a făcut rău și au ajuns la urgențe.
Astea sunt evenimente cu ecou în toată țara, pe cele din Botoșani le citiți zilnic în ziar. Nu sunt cu nimic diferite, doar amploarea e diferită, modul de reacție a autorităților e identic. În fapt, România își omoară cu mare succes cetățenii, pe unde apucă. Pe străzi, prin spitale, pe șosele. Mai nou, chiar și la ei acasă.
O combinație nefastă de factori și decizii de conducere a dus, de-a lungul timpului, la starea actuală de fapt, în care viața în propria țară e plină de neprevăzut. În primul rând, discutăm, evident, despre oameni. Am mai scris că mărirea electorală a salariilor în sistemul bugetar, fără o responsabilizare a angajaților va avea efect invers. Și asta se întâmplă. Instituțiile statului sunt populate cu pile, membri de partid credincioși și neamuri. În ultimul sondaj pe care l-am văzut eu, cam 80% din funcționarii statului nu vedeau nici o utilitate în munca lor.
Consecința directă este că statul român și-a pierdut orice capacitate de reacție administrativă. Ceea ce se traduce în polițiști care stau ore întregi în fața porților infractorilor, urși părăsiți cu zilele pe marginea șoselelor și altele asemenea. Autoritățile reacționează doar post festum, după ce s-a întâmplat un anume lucru.
Este, pe undeva, normal, oamenii angajați pe pile nu se așteaptă să și muncească, așteaptă doar un program lejer, salariu mare, tichete, voucere, zile libere. Puțini mai știu ce e de făcut, dar ei nu ajung șefi. Mobilitatea pe verticală a încetat să existe în România. Pentru că așa ar fi normal, un cetățean din instituția respectivă să avanseze pe post de director, nu vine cineva din afară, numit în urma unei comedii de concurs.
În al doilea rând, misiunea instituțiilor statului este complet greșit trasată. Respectivele instituții, că au sau nu obiective de control, nu contează, ar trebui să fie un partener al oamenilor. Unde ați fost ultima oară și v-ați simțit tratat ca un partener? Trăim într-o țară unde persoanele fizice sau juridice sunt dușmanul statului. Dușman care trebuie pus la punct, amendat, certat și cercetat. Rezultatul este o neîncredere uriașă în aparatul de stat, plus o reducere la minim a interacțiunilor cetățeanului cu statul, nimic bun nu poate ieși dacă intri în contact cu uriașa birocrație românească.
Cetățeanul ăla din Timișoara care a otrăvit un bloc nu a fost controlat niciodată în ultimii cinci ani. Și toată lumea e indignată. Pe când, răspunsul e foarte simplu: nu a fost controlat pentru că nu s-a înscris ca firmă de dezisecție, deratizare, etc. Funcționarii de la DSP Timișoara au controlat cu mare sârg toate firmele înscrise. Probabil i-au amendat, i-au căutat și în fund, i-au pus să scrie kilograme de hârtii și planuri inutile. Timp în care, un cetățean a cumpărat la negru niște pastile și a otrăvit un bloc, acțiune după care au murit trei oameni. A reușit să facă asta pentru că pe el nu l-a căutat nimeni, deși era foarte simplu de găsit în baza de date de la Registrul Comerțului, ba chiar avea și codul CAEN care, printre multe altele, arată că face dezinsecție.
Ce arată asta? Că statul român are pretenția să ne așezăm la coadă, să ne trecem într-un registru, ca să fim chinuiți după aia. Dacă nu o facem, nu avem probleme. Somații de plătit impozite și alte dări primesc cetățenii sau firmele care s-au înscris la fisc. Cei care nu au făcut așa prostie nu sunt deranjați, intră doar în statistici, la capitolul ăla uriaș intitulat evaziune fiscală. La fel, dacă parcați într-o parcare cu plată din oraș și întîrziați, luați amendă. Dacă lăsați mașina la colțul străzii, nu vă amendează nimeni.
Ăsta e paradoxul românesc. Statul îi chinuie pe cei care vor să fie corecți sau măcar încearcă asta. Iar pentru cazurile când se întâmplă nenorociri, există rezolvări. În birocrația uriașă și cumplit de inutilă din țara noastră, unde încă se lucrează cu pixul în mână, funcționarii au grijă, mai întâi, să se îngroape în hârtii. Dacă toate actele sunt în regulă, e bine. Apoi, nu există un singur responsabil. La ursul rămas pe șosea au intervenit polițiști, jandarmi, veterinari, ISU, direcții silvice, vânători. Iar răspunsul la întrebarea cine e vinovat e complicată, nu există un eu, există doar noi și răspunderea e difuzată în sistem.
În umbra acestei birocrații sufocante înflorește corupția și neputința. Așa ajung oameni cu liceul juriști la zona metropolitană în Botoșani. Sau medici, sau avocați. Lucrurile merg așa: aduci niște hârtii care par în regulă, sunt puse într-un dosar cu șină, cu opis, pentru ca măria-sa, funcționarul, să le poată urmări ușor și gata, asta fost tot.
Iar legislația continuă să devină din ce în ce mai stufoasă, în fiecare an se adaugă noi legi, noi ordine, noi prevederi și noi proceduri. Cât mai complicate, dacă este posibil. Metoda nu este nouă. Istoricul roman Tacit spunea acum două mii de ani: „Cu cât statul este mai corupt, cu atât va emite mai multe legi.”
Între timp, viața merge înainte. Credeți că la Caracal s-a schimbat ceva, după devoalarea problemelor la sistemul 112? Probabil, tot un singur polițist răspunde la trei linii și tot fără internet. După ce se vor stinge ecourile tragediei de la Timișoara, lucrurile vor reintra în „normal” și acolo.
Iar noi vom continua să încercăm să mergem sub „radarul” statului cât mai mult posibil, ca să nu ne facem nervi inutil.
