Astăzi, 21 noiembrie, creştinii sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, zi cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Părinţii Maicii Domnului, Sfinţii Ioachim şi Ana, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinţi. Ei au promis că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu şi îl vor închina Lui. La trei ani de la naşterea Maicii Domnului, au dus-o pe fiica lor la templu. Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este unul dintre cele douăsprezece Praznice Împărăteşti. Această sărbătoare a fost instituită în tradiţia Bisericii folosind textul Protoevangheliei lui Iacov, care detaliază naşterea şi viaţa timpurie a Fecioarei Maria.
Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică Sfânta Fecioară Maria, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu.
Sărbătoarea de astăzi îi pregăteşte pe creştini să-L facă pe Hristos să Se nască tainic în ei. Nu este de ajuns să ştie că Fecioara Maria a fost dusă la Templu, ci e important să pătrundă în înţelesul profund al evenimentului istoric şi să descopere că prezenţa ei în Sfânta Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască din ea.
Pentru ca bucuria acestei mari sărbători să nu fie umbrită de post, Biserica a stabilit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la peşte.
Potrivit tradiţiei, în această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Ţinute în lumină şi căldură, înmuguresc şi înfloresc, şi sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. În colindele româneşti se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruţ, mărgăritar. Strămoşii noştri ştiau de la bătrânii lor ca acea nuieluşă a Sfântului Nicolae trebuie să fie de măr, iar dacă acea crenguţă înflorea până de Naşterea Domnului, înseamnă ca sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguţa.