Politicienii nu au prididit niciun efort şi nu au pierdut nici o ocazie de a se lăuda cu sumele care au intrat în judeţ în ultimii ani. Dacă acestea ar fi fost investite cu cap, lucrurile trebuiau să se schimbe cât de cât în bine, dar vedem că situaţia e din ce în ce mai gri pe zi ce trece.
Lăsând la o parte aspectul oportunităţii investiţiilor, care de multe ori frizează ridicolul, în sensul că s-au făcut săli de sport şi cămine culturale în comune în care media de vârstă bate uşor spre 60 de ani, se poate observa că în cazul investiţiilor care ar fi putut aduce un plus de valoare, lucrurile bat pasul pe loc.
De exemplu, Consiliul Judeţean Botoşani a reuşit marea performanţă ca în primele nouă luni să atragă doar 1,32% din sumele pe care le-a avut la dispoziţie prin proiecte europene şi 25,35% din subvenţiile de la bugetul statului, inclusiv PNDL. Şi nu vorbim de sume importante, ci de vreo 80.000 euro în cazul fondurilor europene şi până în două milioane de euro din fondurile bugetare. Atât şi nimic mai mult. Cât de mare ar trebui să fie gradul de multiplicare al acestor fonduri, ca ele să justifice bugetul de salarii de la CJ, care în acest an a bătut spre patru milioane de euro? Care este performanţa celor mai bine plătiţi bugetari din judeţ, cu o medie salarială care se apropie uşor de 10.000 de lei lunar?
Ştiu, se va da vina pe licitaţii, pe constructorii care nu-şi fac treaba, dar numai asta să fie? De ce licitaţiile trenează atâta timp? De ce nu sunt alese cele mai bune soluţii? De ce nu se au în vedere toate obstacolele care pot să apară la demararea unei investiţii? Şi de ce nu se elimină sau nu se caută o soluţie înainte de pornirea investiţiei propriu-zise, ca totul să meargă şnur?
Ştiu, sunt întrebări care rămân fără răspuns. Aşa vor rămâne multă vreme pentru că, dacă nu ne schimbăm noi, fiecare în parte, dacă noi nu vom conştientiza că trebuie să ne facem bine treaba la locul nostru de muncă, fie că e de stat sau privat, ne condamnăm singuri la pieire. Vor pleca toţi tinerii valoroşi şi chiar cei mai puţini valoroşi şi vom avea probleme mari cu resursa cea mai importantă pentru dezvoltarea unei ţări sau regiune, şi anume forţa de muncă. Vom găsi repede scuze că privaţii, nenorociţii de privaţi nu sunt în stare să plătească salarii decente, că nu-şi fac treaba, dar oare numai ei sunt de vină? Aţi văzut vreun privat care să nu vrea să iasă pe profit? Păi asta e şi esenţa businessului, profitul şi multiplicarea capitalului, iar acest lucru ar trebui înţeles şi de instituţiile statului, pentru că degeaba avem acum bani, dacă nu ştim ce să facem cu ei şi nu învăţăm să-i multiplicăm în folosul comunităţii.
Fără rezultate notabile pentru societate şi instituţiile statului devin falimentare şi nu cred că mai este mult timp până când statul nu-şi va mai permite să plătească ajutoare sociale miilor, sutelor de mii de bugetari care taie frunze la câini. Abia aceştia sunt adevăraţii asistaţi social şi nu amărâţii care nu au cu ce tulbura apa-n oală. Aceştia sunt cei care ar trebui puşi la muncă în folosul comunităţii.
Din păcate, această ineficienţă tinde să cangreneze întregul aparat bugetar şi s-ar putea ca amputarea să nu mai fie o soluţie, pentru că, dacă nu este curăţată bine infecţia revine, aşa ca-n politică, sub o altă culoare şi cu o altă denumire.
