Un alt document care confirmă faptul că şoltuzii români şi armeni conduceau târgul simultan este cel din 11 iunie 1662, în care alături de Vasilie, şoltuzul de Botoşani este menţionat Ivan şoltuzul cu 12 pârgari. Documentul, întărit cu pecetea târgului, îl pomeneşte şi pe „David, nemeasnicu cel armenescu de Botoşani”. Cum actul aminteşte deja doi şoltuzi, dintre care pe cel numit Ivan îl bănuim a fi aceeaşi persoană cu „şultuz Ivan cel armenească”, din 1670, asupra căruia ne-am referit mai sus, credem că acest David, namestnic armenesc, era echivalentul pârgarului mare, cel care îl putea înlocui pe şoltuzul etniei armeneşti în momentele în care din diferite motive, acesta era indisponibil. În acest caz Vasile, celălalt şoltuz pomenit, era şoltuzul românesc.
Şi în alte documente sunt menţionaţi, concomitent, doi şoltuzi, ceea ce ne determină să credem că în ciuda numelor ce par a ni-i arăta drept români, unul dintre ei era armean; aceasta cu atât mai mult cu cât, când este cazul, se menţionează despre unul dintre ei că este fost şoltuz. La 20 iulie 1603, apar ca martori Macsim şoltuz cu 12 pârgari şi Zberei, fost şoltuz. La 14 iunie 1615 este menţionat Dumitru „ce-au fost şoltuz”, la 11 noiembrie 1636 semnează, ca martor, „Mumici, ce-au fost şoltuz”. La 1 septembrie 1638, depun mărturie pentru dania unor părţi de ocină şoltuzul şi cei 12 pârgari de Botoşani şi Dumitru „ce au fostu şoltuz”; exemplele în acest sens ar putea continua, dar ne oprim aici, pentru că am demonstrat ceea ce era de demonstrat.
Pe lângă români şi armeni, la Botoşani a existat cel puţin un şoltuz de origine greacă. Astfel, la 4 mai 1656, martor la vânzarea unei vetre de heleşteu din hotarul Costeştilor, către călugării greci de la mănăstirea Doamnei este, printre alţii, Dumitraşcu grecul „ce au fost şoltuz”, probabil aceeaşi persoană cu Dumitraşcu şoltuzul, menţionat la 28 iunie 1643. Reamintim faptul că un Iane grecul era menţionat ca martor, printre târgoveţii botoşăneni, pe la 1622, astfel încât prezenţa şi stabilirea timpurie a grecilor la Botoşani explică faptul că unul dintre ei a putut ajunge şoltuz.
Credem, însă, că în calitatea sa de şoltuz, acest Dumitrașcu nu era exponentul etniei greceşti din târg, insuficient conturată ca număr şi influenţă, cu alte cuvinte nu a existat la Botoşani un şoltuz grecesc aşa cum erau şoltuzii români şi armeneşti, ci mai curând el reprezenta una sau alta dintre etnii ( mai curând etnia românească), întâmplarea făcând ca el să fie de origine grecească. Este încă o dovadă a armoniei interculturale din târgul Botoşanilor, în care dincolo de originea etnică mai mult contează calităţile umane, poziţia socială şi, evident, rezidenţa în târg.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU