Abaterile comise de poliţişti au ajuns să fie bagatelizate şi chiar tratate cu indulgenţă, inclusiv atunci când unele dintre acestea au de a face cu latura penală. Anchetaţi şi trimişi în judecată pentru tot felul de fapte, cei mai mulţi dintre ei au scăpat cu pedepse mai mult simbolice. Asta deşi, prin natura profesiei, ei ar trebui să cunoască mai mult ca oricine toate aspectele privind actele şi consecinţele faptelor comise.
Cel mai recent caz care a pus acest aspect în discuţie a fost cel al agentului principal de poliţie Dorin Mitică Podiuc, trimis în judecată şi condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru luare de mită şi complicitate la conducere fără permis, după ce ar fi luat o şpagă de 2.000 de euro pentru a-l proteja pe un individ care conducea fără permis. Deşi faptele au fost grave, poliţistul a scăpat de închisoare.
Fapte recunoscute pentru pedepse mai mici
Dar sentinţa în cazul Podiuc (n.r. – care nu este definitivă) a consemnat una dintre cele mai mari condamnări dispusă în cazul poliţiştilor în ultimii ani. Asta pentru că, în momentul în care se văd anchetaţi penal, o bună parte dintre aceştia recunosc faptele, încearcă să semneze acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, ştiind că în astfel de cazuri limitele de pedeapsă sunt diminuate cu o treime. În aceste condiţii, sancţiunile dispuse de magistraţi sunt mai mult simbolice, în unele situaţii dispunându-se chiar amânarea aplicării pedepsei. De altfel, anul trecut, fostul şef al postului de poliţie Gorbăneşti, care a condus timp de cinci ani maşina poliţiei deşi nu avea permis, a fost condamnat definitiv la un an şi şase luni de închisoare cu suspendare sub supraveghere.
Anchetă după o tentativă de suicid
În mod normal, poliţiştii care comit abateri, ar trebui să facă obiectul unor anchete administrative, care să se lase şi cu sancţiuni disciplinare. Asta se întâmplă numai pe hârtie, pentru că în realitate lucrurile stau altfel.
În luna iulie, „Monitorul de Botoşani” a prezentat cazul unei fete în vârstă de 14 ani, care a întreţinut raporturi sexuale cu un tânăr din localitate, după care a încercat să se sinucidă şi a fost internată în spital. Deşi faptele s-au întâmplat la sfârşitul lunii iunie, ancheta penală în acest caz a fost declanşată numai după mediatizarea cazului. Asta pentru că timp de mai bine de o săptămână poliţistul din sat nici nu s-a sinchisit să afle motivul tentativei de suicid, deşi era vorba de un copil. Aşa se face că faptele au ieşit la iveală abia după ce un botoşănean, deranjat de lipsa de reacţie a autorităţilor, în contextul în care tot satul vorbea despre ce se întâmplase, a povestit totul reporterilor „Monitorul”. Atunci, reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) au anunţat că s-a dispus efectuarea de verificări prin structura de control intern cu privire la modul de intervenţie al poliţistului.
Verificările s-au făcut, doar că în urma acestora concluzia a fost una singură – „nu au fost constatate abateri”. Asta pentru că nimeni nu sesizase oficial poliţia că fata ar fi întreţinut relaţii sexuale. Însă, dacă poliţiştii ar fi avut curiozitatea să întrebe de la bun început în ce context a intenţionat fata să se sinucidă ar fi aflat cu siguranţă şi de raporturile sexuale, iar ancheta nu ar fi întârziat mai bine de o săptămână.
Dar lucrurile nu par să fie singulare. Astfel, potrivit unei situaţii comunicate de reprezentanţii IPJ Botoşani, pe parcursul acestui an a fost iniţiată procedura cercetării disciplinare faţă de 26 de poliţişti. Un număr destul de mare, doar că rezultatele au fost surprinzătoare. „În urma finalizării procedurii disciplinare a fost aplicată o singură sancţiune disciplinară, respectiv <<mustrare scrisă>>”, se arată în răspunsul IPJ. Altfel spus, în celelalte 25 de cazuri nu a fost nimic.
În schimb, în luna martie, doi poliţişti din Brăila au ajuns să fie cercetaţi disciplinar pe motiv că au fost observaţi patrulând pe străzi fără caschete.
Norme favorabile poliţiştilor
Cert este că, din cauza lipsei personalului, unii şefi din poliţie preferă să închidă ochii la aceste abateri mergând pe un fel de „compensare” pe principiul că oricum poliţiştii sunt puţini, muncesc peste program şi au o serie de privaţiuni, iar dacă îi sancţionează generează un sentiment de nemulţumire. Că există un astfel de curent de protejare a celor care încalcă normele se vede inclusiv din modul în care au fost redactate regulamentele.
Potrivit Statului poliţistului, cercetarea disciplinară a poliţiştilor trebuie să aibă loc în termen de şase luni de la data la care s-a luat cunoştinţă despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptei. Iar dacă la mijloc e vorba şi de vreo faptă penală, cercetarea disciplinară se suspendă din oficiu, până la pronunţarea unei sentinţe definitive în dosarul penal. Cum anchetele durează de regulă mai mult de jumătate de an, în astfel de situaţii poliţiştii care au încălcat regulamentele ajung să nu mai fie cercetaţi disciplinar. Asta pentru că termenul de şase luni pentru declanşarea cercetării este termen de prescripţie, iar termenul de un an, pentru aplicarea sancţiunii, este un termen de decădere.
