A început şi campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, o campanie cumva altfel faţă de ceea ce am fost obişnuiţi până acum. Asta poate şi din pricina faptului că numele câştigătorului e deja cunoscut; în ciuda faptului că a avut un mandat cât se poate de anost şi nociv pentru România, actualul rezident de la Cotroceni are toate şansele să repete figura de acum cinci ani. Şi nu pentru că ar merita, ci pentru că adversarii politici nu au reuşit să-i găsească un oponent capabil să-l detroneze pe neamţul scriitor. Şi călător, să nu uităm; că în timpul mandatului a călătorit prin lume mai ceva decât au făcut-o, la vremea lor, Ceauşescu şi Constantinescu. Cine ştie, poate omul adună material documentar pentru următoarea carte, care foarte probabil se va numi „Pas cu pas în jurul lumii” sau „Ocolul Pământului într-un mandat”.
Practic, Iohannis va câştiga alegerile nu pentru că merită, ci pentru că, dacă e scos la comparaţie cu adversarii, iese în avantaj. Aşa, fără să facă nimic, după un mandat în care nu a strălucit. Păi dacă nu e de unde, ne mulţumim cu ceea ce avem.
Poate din cauză că rezultatele sunt cunoscute – există, desigur, şi posibilitatea unei surprize, dar cam greu – campania electorală pare să fie dusă în silă; bătălia e dusă doar pentu că trebuie purtată şi, desigur, pentru că fericiţii care sar peste 3% pot deconta în neştire zeci de milioane. Singurii care par cu adevărat implicaţi în promovarea candidatului sunt cei de la PSD. Au împânzit ţara cu afişe şi banere, fac deplasări în teritoriu şi cer mobilizare pe toate fronturile. Abordarea Vioricăi Dăncilă e diferită de a foştilor colegi de partid care au reuşit să piardă lupta pentru Cotroceni. Dăncilă a evitat să se afişeze prea mult în oraşele mari. Cine şi-a imaginat că un candidat la Preşedinţia României o să-şi facă reclamă în persoană pe la Săveni? Evident, Dăncilă nu are niciun cuvânt de spus, ea execută ceea ce i se ordonă. Cu sforarii de acum pare mult mai relaxată, se poticneşte mai puţin şi e capabilă să-şi dea seama când comite o gafă. Culmea, că se pricepe să şi corecteze porumbeii, nu doar să-i emită.
Dar, cum spuneam, campania arată ca şi cum e făcută doar pentru că trebuie făcută, nu pentru că cineva, în afară de Iohannis, şi-ar fi pus în cap să şi câştige. Şi asta se vede în sloganurile alese pentru a atrage voturile românilor.
Preşedintele scriitor vrea un nou mandat „Pentru O Românie Normală”. Nu ştiu cine i l-o fi compus, dar omul are ceva obsesii. Abreviaţi sloganul şi vedeţi ce iese. Mai trebuia ceva cu „O” la final şi era treabă completă. Dar, vorba unei campanii de informare, lasă, bre, că merge şi aşa. Chiar merge.
Dăncilă a început cu „Un preşedinte muncitor şi implicat”, fără nicio aluzie la capacităţile intelectuale. A virat apoi la „Alături de fiecare român” iar pe moment cel mai vizibil este „Luptăm pentru fiecare român!”. De toate pentru toţi sau, să păstrăm tonul, de toate pentru fiecare român. Sloganuri ceva mai bine alese, dar, cu toate acestea, în sondaje Dăncilă a reuşit să adune cam jumătate din procentele pe care le are partidul care o doreşte preşedinte.
Paleologu se vrea simpatic. Sau a fost sfătuit prost de fostul preşedinte Băsescu; cine ştie? El merge cu „Suntem deştepţi, dar mulţi”. Omul ignoră că mult mai cunoscut este sloganul făcut celebru de Alexandru Lăpuşneanu pus la cale de Costache Negruzzi. Ăla cu „proşti, dar mulţi”. Şi să nu uităm verii mai puţini celebri: „mulţi, dar proşti” lansat de Iliescu şi „şi mulţi, şi proşti” emanat din gândirea lui Silviu Brucan. Mai lipsea asta cu „Suntem deştepţi, dar mulţi”. E drept că omul a mai spus ceva despre educaţie, dar respectivul slogan nu a prins nici măcar atât. Cel prezent pe afişele electorale are măcar şansa de a face istorie în antologia umorului românesc.
Ramona Ioana Bruynseels loveşte simplu: „Stop abuzurilor”, un slogan mult mai uşor de reţinut decât numele de familie al candidatei, dar care nu impresionează pe nimeni. Două cuvinte acolo. Şi ceva precizări legate de privilegii şi imunitate. Mai puţin impresionant chiar decât Alexandru Cumpănaşu. Care vine cu „Ori noi, ori ei”. Pariu că o să fie alţii?
Retrasul din cursă pe motiv de lipsă semnături, Liviu Pleşoianu, a plătit degeaba sloganul. Cum să ataci Preşedinţia cu „Fie să fim”? Se pare că nu a fost…
Prea puţină inspiraţie, prea puţină materie cenuşie consumată cu ocazia prezentei campanii. Acţiunile multora dintre candidaţi arată mai mult a act de prezenţă decât a implicare serioasă. Să fie acolo, pe afişier; restul nu mai contează.
