Marius ILINCARU
jurnalist
Pentru sărăcia în care trăim suntem cu toţii vinovaţi. Da, cu toţii, pentru că an de an i-am girat pe aceeaşi politicieni să ne conducă. Nu ca persoană, ci acelaşi tipar. Nu contează că-l cheamă Ionescu, Popescu, Georgescu, X-ulescu, toţi au fost la fel.
Să luăm exemplul ultimului mandat. S-a întâmplat ceva notabil în judeţ? Probabil, veţi răspunde că deschiderea Parcului Cornişa. Da, e mare lucru pentru municipiul Botoşani şi chiar pentru judeţ, dar şi aceasta a fost jucată tot politic. Cornişa trebuia terminată şi inaugurată de câţiva ani buni. Nu s-a întâmplat, pentru că fiecare a avut grijă să-l saboteze pe celălalt, mai ales dacă era de la un alt partid politic. Cu chiu cu vai s-a obţinut o prelungire a termenului în care a fost finalizată fără a da banii europeni înapoi, şi ăia la jumătate faţă decât era programat să atragem. Actualul primar a deschis-o cât mai aproape de alegerile locale, tocmai ca să o joace electoral, mai ales că a devenit şi o sursă importantă de venit.
Dar nu e singur, toţi consilierii locali joacă, într-o bucurie, doar cartea politică. Ei uită că au fost trimişi acolo să-i reprezinte pe botoşăneni şi nu pe membrii de partid. Unica lor miză e să nu puncteze ceilalţi politic, adică PSD să-l saboteze pe Flutur şi pe liberali, iar PNL să le dea la gioale, ori de câte ori au ocazia, social-democraţilor. Exemplele sunt multe, pornind de la încâlcita problemă a salubrizării oraşului şi terminând cu votul pentru exercitarea dreptului de preemţiune a unor clădiri de patrimoniu care stau să se prăbuşească odată cu istoria măreaţă a oraşului.
Situaţia e similară şi la CJ, unde consilierii liberali, chiar dacă în general votează cam toate propunerile conducerii pesediste, nu ratează niciun moment de a puncta politic tot ceea ce se petrece. Nu am văzut o comuniune între aleşi din care să rezulte ceva bun, aşa cum se întâmplă în Bihor, Cluj şi nu mai departe la Suceava. Acolo, politicienii pun mai presus de barierele politice interesele comunităţii: „Acum sunteţi voi la putere. Faceţi ceva că noi vă sprijinim, iar când vom fi noi la putere, ne veţi sprijini voi”. Cam aşa merg lucrurile prin alte părţi. De asta ne-o şi iau aşa de repede înainte. Dar, la noi, ura şi invidia sunt atât de mari, încât nimeni nu se mai gândeşte de ce a fost trimis el în consiliu, la primărie sau în parlament şi pe cine ar trebui el să reprezinte de fapt acolo. De aceea şi totul se reduce la absurd, de fapt se reduce la politic. E un joc făcut de oameni mici, pe care-i va uita repede până şi istoria. Mai mult, aş putea spune fără să greşesc că este un joc cu o miză mică, meschină şi care costă mult acum, dar care ne va costa mult, mult mai mult în viitor. Dacă nu pe noi, pe copiii şi nepoţii noştri mai mult ca sigur!
