Continuăm „povestea” unor cuvinte derivate dintr-o expresie mai cuprinzătoare. Astăzi, despre termenul „rebus”. În limba latină, „rebus” însemna „lucrurilor”, „cu lucruri”, „pentru lucruri”, fiind una dintre formele gramaticale ale substantivului „res” (lucru, afacere, treabă). De exemplu, termenul „republică” derivă din cuvintele latinești „res publica”, însemnând „lucru public”. Republica este, așadar, statul în care puterea executivă este exercitată de organe alese public.
În evul mediu, în regiunile Picardie și Pas de Calais, din nordul Franței, se organiza un carnaval anual, la care participau locuitori din toate așezările învecinate. Era un prilej mult așteptat de socializare, în care dansul, muzica, ironia, teatrul, costumele ciudate și băutura se împleteau mai mult sau mai puțin armonios.
Unul dintre personajele cheie era Figueman, în traducere literală „Omul cu smochinul” (vă amintiți de latinescul „ficus” = smochin, cel pomenit în articolul de săptămâna trecută?). Mascat și sumbru, spre a fi de nerecunoscut, inițial acesta purta un smochin (de aici numele său), înlocuit ulterior de un baston la capătul căruia atârna o șosetă urât mirositoare, un păianjen sau un pește stricat. Smochinul, apoi bastonul, era îndreptat către spectatori, care erau ridiculizați pentru lucrurile pe care le făcuseră pe parcursul anului, fără a se arăta exact despre care dintre spectatori este vorba. Era o formă de teatru, care se inspira din realitatea cotidiană, în care erau evidențiate defectele oamenilor, spre amuzamentul celor care nu se simțeau vizați de bastonul amenințător.
Era vorba, așadar, de lucruri petrecute în realitatea imediată, lucruri care se întâmplă de obicei: negustorul avar, soțul încornorat, leneșul, bețivul, preotul curvar, cămătarul lacom, nevasta infidelă etc. Această formă prin care se devoalau, prin intermediul unor ghicitori, faptele cotidiene, avea denumirea latinească de „rebus quae geruntur”, adică „despre lucruri care se întâmplă”. Erau două provocări pentru spectatori: prima, de a recunoaște despre care era dintre ei vorba în ghicitoare. A doua, aceea de a-l recunoaște pe Figueman, care îngreuna sarcina spectatorilor modificându-și vocea și fiind foarte bine deghizat.
Este clar că numele latinesc era prea lung și pretențios pentru oamenii de rând, nevorbitori de latină, de aceea, în timp, acestui gen de manifestări i s-a spus, mai simplu, „rebus”. Cu vremea, denumirea s-a extins la scrierile literare satirice, la jocurile de societate în care participanții trebuiau să ghicească personajul ajungându-se, în final, la ceea ce înțelegem astăzi prin rebus, adică ”joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, semne, litere, pe baza cărora urmează să fie ghicite cuvântul sau fraza date; cuvinte sinonime sunt „șaradă”, „enigmă” – cf. dexonline.ro).
În zilele noastre, anual, la Dunkerque, în regiunea Nord – Pas de Calais, are loc un carnaval întins pe durata mai multor săptămâni, în intervalul februarie-martie, în care un personaj central este și Figueman.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Figueman, carnavalul de la Dunkerque din 2014
Rebus din Picardia, din secolul XVI, aflat la Biblioteca Națională a Franței. În imagini se observă: litera O, o inimă, o poartă/intrare, un om, o legătură, litera S. În franceză: O, coeur/inimă, porte/ușă, hom/prescurtarea de la homme, adică om, lié/legat, S. O se pronunță ”Au” în franceză, însemnând ”În”. Descifrarea rebusului este: ”Au coeur portons liesse”, adică ”În inimi purtăm veselia, bucuria” (porte s-a contopit cu hom, pronunțându-se portons, iar lie s-a contopit cu litera S rezultând liesse).
