Cătălin MORARU
redactor șef
Doamna Viorica ot Teleorman a propus partidelor un pact pentru bunăstarea românilor. Pesediștii au preluat din mers ideea și sperie oamenii că cine vine după ei taie salarii și pensii. Între timp, au aflat că nu se poate tăia, e ilegal. E ca și cum am face un pact să nu furăm. Așa că s-au sucit și cer partidelor să semneze pactul că vor da la oameni creșterile de pensii și salarii stabilite de guvernarea PSD.
Opoziția a refuzat să semneze pactul, doar pe generalități, fără a prezenta bubele acestui pact. Asta ar fi însemnat să le spună oamenilor că e un pact care pur și simplu nu poate fi pus în aplicare, dacă mai vrem o țară cu o economie cât de cât funcțională. E trist când oamenii politici dintr-o țară cred că nu poți câștiga alegerile decât mințind.
Ce prevede, de fapt, pactul ăsta, ultima găselniță pesedistă înainte de alegeri? Prevede continuarea creșterii salariilor, a pensiilor, plus niște vrăjeli despre susținerea micilor companii, a activităților independente și a tinerilor întreprinzători prin programe de tip start-up.
Să le luăm la rând. Creșterea salariilor. E vorba de creșterea salariilor la bugetari, să fim bine înțeleși. Plus acordarea de tichete, sporuri, bonuri, zile libere, tot la bugetari. Până acum, măsura asta a adus în România inflație. Adică scumpiri, ca să fie limpede. Am cules câteva exemple, cifre oficiale. Din 2016 până acum, creșterile de prețuri sună cam așa: cartofi +48%, legume +17%, fructe +14%, transport aerian +72%, combustibil +16%, energie electrică + 15%. Dacă vi se pare că prețurile actuale sunt mai mari, așa este, însă statisticile de astăzi vor apărea mai târziu.
Salariile bugetarilor înseamnă acum vreo 10% din PIB, bani pentru care statul român se împrumută. Pesediștii vor spune că toate statele se împrumută. Așa este, dar se împrumută pentru investiții, care vor genera venituri, deci taxe și impozite, pentru plata angajaților de la stat. Astea ale pesediștilor cu reparat școala, dispensarul și asfaltat șase kilometri în comună nu sunt investiții, să fie limpede. Sunt reparații curente, chestii absolut necesare, care trebuiau făcute demult. Nu se dezvoltă comuna doar pentru că s-a reparat școala, mai trebuie și alte măsuri.
Salariul mediu al unui bugetar a depășit deja dublul unui angajat în privat ( cel care îi plătește salariul, de fapt). Să fim bine înțeleși, salariile din sistemul bugetar trebuiau mărite, erau mizerabile. Pesediștii le-au mărit electoral însă, până la ceruri, pentru a-și asigura votanți.
Într-o discuție televizată cu ministrul Marius Budăi, liberalul Rareș Bogdan nu a avut curajul să afirme nici măcar că tichetele de vacanță ar trebui scoase. Chiar așa? Deci avem oameni din sistemul de stat cu salarii duble sau triple față de mediul privat, cu zile libere, sporuri, concedii de nu le mai pot lua și mai primesc și tichete de vacanță? Cunosc o mulțime de bugetari cărora le e jenă de facilitatea asta.
Dă tichete de vacanță la oameni de 60 de ani, care lucrează pe salariul minim. Nu contează dacă la stat sau la privat. Să își permită și ei o vacanță. Sau pensionarilor cu pensii mici și foarte mici. Dă tichete pentru anumite zone din țară, unde vrei dezvoltarea turismului. Dar distribuirea de tichete doar în sistemul de stat (unde salariul mediu net este de 4500 lei) a dus doar la faptul că prețurile din turism au explodat. O cameră într-un hotel amărât de pe litoral costă cât una în centrul Parisului sau Vienei. Consecința: lucrătorii din privat (care nu lucrează pe salariul minim) își fac concediile în străinătate. Și te urăsc pe tine, PSD, că nu mai pot petrece un week-end la munte, din cauză de prețuri mari.
Din păcate, nu am auzit vreun politician din opoziție care să spună limpede că tichetele, la fel ca și salariile foarte mari la stat, sunt o tâmpenie, că discriminează cumplit românii care lucrează în privat, că, de fapt, asta cer pesediștii în pactul ăla, creșteți salarii la stat, că altfel nu ne mai votează pe noi.
Așa că să trecem la pensii. Aici tactica e cunoscută deja. Facem o mărire mai mică înainte de alegeri și promitem creșteri uriașe după. Apoi facem un pact, ca să dăm vina pe opoziție că nu mărește pensiile. Cifrele stau cam așa: pe lângă cele 63 de miliarde lei (noi) bugetate deja, în 2019 mai trebuie 8,45 miliarde lei (cam cele nouă miliarde de care zicea Tăriceanu că lipsesc din buget). În 2020 vor trebui în plus 24,85 miliarde (dacă adăugăm și cele 10 miliarde de la pensii speciale, deja bugetul nu suportă această creștere). În 2021 va fi necesar un plus de 58,1 miliarde față de suma bugetată (deja e imposibil de găsit soluții), iar în 2022 suma în plus va ajunge la 81,5 miliarde lei (cei mai mulți economiști spun că deja nu mai contează, colapsul va veni în 2021).
Iarăși, nu am auzit nici un politician din opoziție să le spună pensionarilor, verde în față, că nu se pot mări pensiile în ritmul cerut de PSD, dacă nu vrem să sară prețurile în aer. Pur și simplu. Ministrul muncii Marius Budăi poate fi bun de pline intenții, dar surse de finanțare nu am auzit, doar declarațiile premierului Dăncilă că „există bani”. Așa e, ne împrumutăm ca chiorii și sunt bani. Dar când nu se mai poate, cum facem? Ca să nu mai spunem că zice pactul ăla că să nu se micșoreze nici o pensie, iar ministrul Orlando tocmai vrea să impoziteze pensiile speciale. Legea a trecut de Senat, votată de senatorii pesediști care fac reclamă pactului. Adică o dăm și aici în populism, tăiem pensii pe care tot noi le-am făcut, dar le tăiem puțin, să dea bine la popor.
Și ajungem și la sprijinirea micilor companii a întreprinzătorilor și altele asemenea. Deocamdată, specialiștii Băncii Naționale spun că o microîntreprindere din trei are probleme cu banii. De atâta sprijin primit, probabil. Mai știm și că există o crasă lipsă de forță de muncă, la toate nivelurile. Chiar dacă sunt inițiative bune, cum ar fi start-up nation (care e o idee bună, cu toate minusurile și birocrația) nu se va rezolva nimic în economie atâta timp cât impozitarea muncii în România – exceptând sectorul IT și, mai nou, construcțiile – e printre cele mai mari din Europa. Cam 42% din totalul unui salariu brut se duce la stat. Dacă facem socoteala raportată la suma netă, pe care o ia omul în mână, procentul sare pe la 70%. Statul ne-a convins, în ultimii 30 de ani, că e un prost administrator. Așa că banii ăștia sunt aruncați într-o gaură neagră, nu mai bine micșorăm impozitul pe muncă?
Acum vreo două zile, când m-am uitat pe petiția aia lansată online de pesediști cu pactul doamnei Viorica, semnaseră 3116 oameni. Deci, poate oamenii au început să mai înțeleagă una, alta. De aia e un semnal prost că nici un politician care vrea să câștige alegerile nu spune lucrurile astea, preferând să aleagă, din nou, calea aia care se adresează unui public sărac și ne-educat.
Poate au dreptate, am văzut un sondaj recent care spunea că peste 60% din gospodăriile românești au greutăți la plata facturilor curente. Nevoia e mare, de aia asta cu bani mai mulți înseamnă doar prețuri mai mari deocamdată, e complicat de înțeles.
Așadar, cu cine votăm? Cu cei care promit mai mult? Probabil că da. E mai ușor și pentru aleși, și pentru alegători.
