Virgil COSMA
jurnalist
Întrebarea din titlu se referă la cei zece candidați acceptați de Biroul Electoral Central în cursa pentru Cotroceni. Desigur, face aluzie la o emisiune de mare succes, acum destul de mulți ani, în care o televiziune premia zece oameni considerați a fi meritorii în domeniile lor de activitate, în folosul patriei. Numai că, de data asta, cei zece aleargă în folos propriu sau al grupurilor care i-au înscris în concurs, mai puțin în folosul patriei. De aceea și semnul întrebării.
Fac și spun ce le dictează tot felul de consilieri, ce „dă bine” la public, ce „se face” în campanie. Adaugă fiecare, în chip de contribuție personală, doar mici înflorituri de stil, după cât îi îngăduie inteligența și cultura politică asimilată. Este însă vreunul convins de ceea ce spune? Începe o campanie atipică, unică în istoria democrației românești, fără programe, fără ținte și termene precise, bazată doar pe emoție și pe un singur criteriu: pro sau contra democrației. Faptic, nu declarativ.
Lista de candidați s-a definitivat duminică seară. Iar unii au aflat că au fost eliminați din cursă din diferite motive. Românii sunt așteptați să își aleagă președintele în data de 10 noiembrie. Au fost validați Klaus Iohannis, Dan Barna, Mircea Diaconu, Kelemen Hunor, Viorica Dăncilă, Alexandru Cumpănașu, Ramona Bruynseels, Theodor Paleologu și, pe ultimii metri, după o contestație la CCR, și Viorel Cataramă. Bariera – aparentă, și o să vedem de ce – a fost constituită de o așa zisă listă de semnături de susținere cu un prag minim de 200.000.
Partidele vechi au listele electorale de când au fost la putere. Cele mai noi sau independenții pot să le cumpere de la hackeri. Le mai rămâne doar să pună câțiva voluntari să stea trei zile și trei nopți să le semneze. De aici apar și discrepanțele, urmate de respingeri. Descurcăreții, care le procură pe diverse căi de la organele abilitate să le administreze, nu pot garanta pentru actualitatea lor. Primăriile care trebuie să le valideze și BEC nu verifică decât, pe sărite, existența acelor cetățeni, în viață și cu drept de vot. Nimeni nu face expertiză grafologică, decât dacă există reclamații în mod expres, cu nume și CNP. În afară de asta, mai sunt și firme care cu asta se ocupă, da, există așa ceva! Își spun de „promoușăn” (promovează produse adică), în realitate strâng semnături la cerere, frumos, în tabele, pe dosare, ca la carte. Este un sistem urât, de tip birocratic – „hai să ne acoperim cu hârtii, ca să nu putem fi trași la răspundere” – departe de realitate, democratic în spirit dar mizerabil în modul în care este transpus în fapt. Mai mult, este generator de fapte penale, fals și uz de fals, de care unii profită știind că sunt șanse minime să fie dovediți.
Despre cei zece se pot spune multe și în registrul serios și în cel umoristic. Nu am s-o fac aici, fiindcă aș opta cu siguranță pentru varianta a doua și, de data asta, nu e de râs. Totuși nu mă pot abține să nu menționez că una dintre candidate, dna Bruynseels – cea scoasă de un securist îmbătrânit în rele din aceeași pălărie din care a scos-o pe Grapini, crede că pământul este plat, cealaltă doamnă aflată în cursă, premierul în exercițiu, are un întreg dicționar de inepții la activ, nu numai verbale ci, din păcate pentru noi, majoritatea faptice, dl Paleologu ține să menționeze că dacă nu l-am citit pe Hesiod nu prea suntem apți să-l înțelegem, așadar nici să-l votăm, actorul Diaconu se crede din nou pe platourile de filmare și afirmă că el candidează împotriva voinței lui, iar referitor la cel mai imund dintre ei, Cumpănașu, trebuie să mă abțin, fiindcă dacă aș scrie ce cred am ajunge la un proces de calomnie.
Singurii oarecum onești, fiindcă sunt și în realitate ceea ce arată, rămân Barna, Iohannis și Hunor, susținuți fără rezerve de formațiunile pe care le reprezintă. Parțial și dl Paleologu. Dacă și-ar putea scoate sacoul elitist și dacă ar putea să-și șteargă trecutul petrovo-udrist din CV, ar putea să fie chiar frecventabil. Iar Hunor și UDMR aleargă doar pentru vizibilitate și reafirmarea ideilor atât de des clamate încât au început să plictisească, de aceea comentariile cu privire la această candidatură ușor ridicolă nu merită comentarii separate.
Problema cu semnăturile ar trebui să devină un subiect important pentru politica românească de după alegeri, pentru că el este un criteriu mincinos. Avem cel mai mare cuantum de semnături care trebuie să fie strâns din toată Uniunea Europeană. Și campania electorală va demonstra asta cu prisosință, Am convingerea că șase dintre cei zece nu vor strânge voturi câte semnături pretind că au.
În realitate, fără să țin partea cuiva, ci doar în baza sondajelor de opinie, se detașează certitudinea că va fi o luptă Dăncilă versus Iohannis, nu personală, ci între ceea ce și pe cine reprezintă cei doi, cu posibila intruziune a lui Barna. Aparent, toți ceilalți șapte vor ciupi câte puțin din electoratul primilor doi, de aceea este posibil să avem și un tur II. În rest, să înceapă circul! Numai că, de data asta, audiența va fi mult mai redusă decât la cele precedente.
