Virgil COSMA
jurnalist
Șase ministere sunt decapitate. Portofolii dintre cele mai importante, ca Internele, Educaţia, Justiţia şi Energia funcționează din inerție, pe seama puținilor funcționari care mai știu ce este de făcut acolo. O mare parte a celorlalte sunt conduse de impostori. Nu este clar ce va urma, va obține Guvernul un vot de restructurare în Parlament sau va trece Opoziţia o moţiune de cenzură. Până atunci, Executivul nu se poate întruni în şedinţe, nu poate adopta hotărâri sau ordonanţe. România e neguvernată, ca urmare a disperării emisarilor lui Dragnea de a se menține cumva la putere, urmându-i ordinele trimise din închisoare.
Am râs în fel și chip de analfabetismul dnei Dăncilă, mediile online sunt pline de bancuri despre cel mai ridicol premier pe care România l-a avut vreodată. Dar nu e de râs, pentru că acest analfabetism nu e nici singular, nici trecător. Încurajat interesat, vreme de decenii, prin educație precară și absență a empatiei, solidarității și responsabilității, el a devenit agresiv, invaziv și dominant. Analfabetismul propagat de la vârful puterii de către marioneta teleghidată de întâiul pușcăriaș al țării își găsește ecou în întregul aparat instaurat de un partid ajuns la capătul resurselor. Cohorte de incompetenți veroși au fost plasați în fruntea tuturor instituțiilor cu doar două obiective precise: să facă rost de resurse pentru partid și să execute fără crâcnire orice ordin de la centru.
Ultimul dintre exemplele care ies la iveală pe bandă rulantă este cel al directorului Transelectrica Marius Carașol. Un electrician din Teleorman, care nici nu s-a mai obosit să mimeze ceva studii la una dintre universitățile bidon ale partidului, și-a făurit, pur și simplu, o diplomă falsă. Treaba lui, îl vor cerceta organele de urmărire penală, nu e nici primul nici ultimul. Dar cine l-a selectat, cine l-a numit, într-o poziție care controlează miliarde de euro?!? Care este șansa ca din multitudinea de absolvenți de inginerie din România, cineva să-l fi nimerit absolut întâmplător și să-l fi considerat cel mai bun pentru asemenea funcție exact pe unul care și-a falsificat diploma? Dacă rețelele clientelare politice n-au nicio legătură cu această recrutare penală și a fost doar o întâmplare, cel care l-a găsit ar trebui să joace la loterie, fiindcă sfidează cu succes legile statisticii.
Până unde se poate merge cu forțarea portițelor înadins create într-o birocrație stufoasă și haotică, orientată exclusiv înspre propria hrănire și reproducere? Iată, până aici. Analfabetismul nu numai tolerat ci chiar încurajat produce această ambianță generală de monstruozitate în instituții și de sufocare între oameni. Societatea e pe cale să devină un butoi cu pulbere, pentru că s-ar putea ca ura să se mute din birouri pe străzi. Am devenit o țară unde politica și morala au fost suprimate și înlocuite cu un sistem interlop pentru influență și putere. Peste tot în lume este birocrație, în multe țări este excesivă și cetățenii reclamă acest fapt. Dar nicăieri, ca la noi, această birocrație nu este atât de dușmănoasă cu beneficiarul ei – cetățeanul obișnuit, atât de autosuficientă, bugetofagă și ineficientă.
Statul român este pur și simplu incapabil să stăpânească birocraţia, în niciun domeniu. Reprezentanții statului și, mai ales, decidenții săi au dezvoltat-o în așa fel încât să se poată strecura prin ochiurile prea mari ale plasei ei până au scăpat-o de sub control. Ba este excesivă, ba este prea slabă. Procedurile sunt fie necorelate, fie neexplicate, fie lipsesc cu desăvârşire în chestiuni esenţiale. Dublată de analfabetismul menționat mai sus duce la consecințe care arată cam așa: fiecare face ce vrea pe tarlaua lui, angajează pe cine vrea, distribuie autorizații sau contracte după bunul plac, își finanțează ce acțiuni vrea și pe cine poftește până nu intervine partidul, printr-un șefuleț local. Statul român nu mai este o organizație în slujba cetățenilor săi, care-l finanțează, ci o mașină sagace de tocat bani în folosul unor grupuri de interlopi.
Constatăm, la trei luni de la dispariția de pe scena politică a lui Dragnea, că în ciuda semnelor iminente de prăbușire, Cabinetul Dăncilă nu a schimbat nimic din direcţiile majore ale guvernării în economie sau în justiţie. Menținută artificial de calculele politice al unei Opoziții prea puțin responsabile, guvernarea actuală abuzează de delegarea legislativă şi forțează la traseism, cum a mai făcut-o și în 2015, cu celebra ordonanță a lui Ponta care a permis, pe termen limitat, primarilor și consilierilor locali să treacă la alt partid fără să-și piardă pozițiile. În fapt, blocajul constituţional actual ilustrează impasul ordinii politice fondate pe constituţia de la 1991. Legea fundamentală nu oferă nici o cale rezonabilă de ieşire, prelungirea mandatului unui cabinet care şi-a pierdut legitimitatea este consecinţa imposibilităţii organizării de alegeri anticipate.
România este afectată, simultan, de o metastază politică şi de un blocaj constituţional. Deși avem noroc că suntem, totuși, membri NATO și UE (meritul unei conjuncturi favorabile și nu al politicienilor noștri), am intrat într-o zonă de risc major în care nimeni n-o să ne mai poată salva dacă nu punem lucrurile în ordine și nu oprim degringolada instituțională și a resursei umane înainte de a ni se surpa de sub picioare țara însăși.
