Virgil COSMA
jurnalist
Țara a ajuns într-un fel de metastază. Morală și fizică, funcțională de asemenea. Am ajuns ca orice domeniu al vieții sociale, economice, culturale și sportive să fie să fie căpușat de un sistem mafiot intern, cu propriile sfere de influență, încrengături și ramificații de neînțeles pentru o minte normală. Și toate racordate la un sistem național de natură infracțională, scufundat în mefiență, ocultism și obscurantism. Un fel de barbarie anacronică, dacă ne raportăm la stadiul în care a ajuns lumea civilizată.
S-a tot scris despre hoardele de români care fac prăpăd în stabilimentele „all inclusive” din alte țări, bând și mâncând de parcă tocmai ar fi scăpat din lagăre de exterminare. S-a tot scris despre grobianismul de pe străzi, din trafic, din instituții, despre creșterea nivelului de ură nejustificată în vreun fel de preopinenți, despre masacrarea valorilor culturale și sportive ale neamului, despre ascensiunea fără precedent a non-valorii în vârfurile tuturor ierarhiilor naționale. Ei și? Cei care au scris sau semnalat toate astea au devenit, la rândul lor, ținta batjocurii generale.
În activitatea zilnică, în trafic, la piață sau în vacanță, privesc fețele conaționalilor mei. Văd figuri încrâncenate, gata de scandal și de agresiune. Și, mai înspăimântător, hidoșenii ale așa-zisei chirurgii estetice, însoțite de tatuați umflați de steroizi, proclamați și unii și alții vedete de către o presă văduvită de orice credibilitate; figuri stupide, copleșite de aroganța de a-i desconsidera pe toți cei care nu fac parte din lumea lor, pe care o numesc „lumea bună”, onomatopeici, gălăgioși și tendențioși, care epatează cu roadele averilor dobândite ilicit și își expun părerile tâmpe la rang de postulate sau lecții de viață; toți aceștia ocupă acum spațiul public.
Am spus la început metastaze fiindcă boala s-a extins și, excluzând din principiu orice tip de meritocrație, mii, zeci de mii, poate sute de mii de români vor să-i copieze, au luat aceste specimene drept model de reușită în viață. Ce ne arată toate astea? Că libertatea, educația, sănătatea fizică și mintală ale unui neam sunt scumpe la propriu, în termeni financiari, că cer eforturi pentru a fi create, menținute și îmbunătățite. Că ele nu pot exista într-o țară dominată de furt și corupție. Niciuna dintre cele de mai sus nu vine de la sine, omul nu este o ființă blândă. În lipsa educației, a preceptelor religioase și, în cele din urmă, a constrângerilor legale, omul minte, fură și ucide. De acest stadiu ne apropiem cu fiecare zi în care îngăduim funcționarea și perpetuarea sistemului auto distructiv care guvernează națiunea în zilele noastre.
De asta românii pleacă și acum masiv din țara lor: lipsa încrederii, și în cele din urmă, a speranței; corupția generalizată; nivelul de trai scăzut – exprimat în calitatea aerului, a apei și a alimentelor, în calitatea actului sanitar, a educației și a siguranței. Creșterea veniturilor individuale, chiar și așa, din pix, susținută de împrumuturi peste împrumuturi, nu a dus la dispariția șpăgii din instituțiile publice, din administrație, sănătate și educație. Ceea ce înseamnă că nu acolo, la venituri, e baiul. În doar cinci-șase ani de regres democratic am revenit la sentimentul că statul și autoritățile lui sunt cei mai mari dușmani ai cetățeanului. Am pierdut încrederea în toate instituțiile despre care credeam că ne protejează. Acesta și senzația că nu mai e nimic de făcut, reprezintă cauzele principale ale destrămării țesutului social, cu toate consecințele nefaste care decurg de aici.
Părinții adoptivi ai fetiței de origine rromă, adoptată în SUA cu mult scandal, au postat câteva filmulețe cu Sorina râzând fericită în prima ei zi de școală americană. Cu puțin timp în urmă, două televiziuni – din țara în care s-a făcut o demonstrație publică împotriva adopției și în care Procurorul General (O, Doamne!) a dat o ordonanță prin care a încercat să împiedice adopția – au dat-o moartă, ucisă pentru prelevarea organelor. Ce li s-a întâmplat celor două televiziuni? Fiul răzgâiat al unui șef din fotbal a ucis cu mașina, fiind beat și drogat, după o noapte de poker, un tânăr tată a două fetițe. Ce fac reporterii gazetelor dependente de banii din fotbal? Deplâng soarta beizadelei ajunsă în spital. Un bătrân securist, fost ofițer SIE, dedulcit la toate finețurile traiului pe picior mare din banii cetățenilor a luat locul lui Tăriceanu în fruntea Senatului țării. Fiul celui mai imund politician al țării conduce nestingherit afacerile stivuite pe banii furați de tatăl său și, mai nou, și o prosperă echipă de fotbal. În ce țară trăim? Iată, în asta descrisă mai sus.
Am putea alege retragerea din viața publică, profesională și migrația spre izolare și singurătate. Dar, foarte probabil, hoardele de uzurpatori vor ajunge și acolo. Și vor continua să masacreze și ultimul colț de natură pură, de liniște și de fascinație a vieții simple și a bucuriei nedisimulate. Ce ne rămâne? Să încercăm să schimbăm mentalități și să constituim un nucleu de rezistență prin normalitate. Deja se întâmplă acest lucru și chiar sper să capete amploare și consistență.
