Ciprian MITOCEANU
scriitor
Deocamdată e liniştite. Cel puţin în ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu. Omul s-a refugiat într-un con de umbră şi, asemenea unui bătrân lup de mare, aşteaptă să treacă furtuna. O furtună ale cărei seminţe le-a plantat şi îngrijit până au dat roadele parvenirii pe care Băsescu le-a vânat cu pasiunea obsedatului, călcând pe cadavre nu doar la modul metaforic.
După ce s-a prezentat la Curtea de Apel Bucureşti, unde se judecă dosarul privitor la colaborarea cu Securitatea, Băsescu a cam dispărut. El, care era atâta de vocal, care ne anunţa din timp pe pagina de socializare că va fi prezent la tot felul de emisiuni la televizor, care îşi dădea cu părerea despre subiecte politice sau mondene, care ne ameninţa că s-ar putea să devină premier şi multe altele… Băsescu a tăcut brusc. Mai puţin luni, când s-a gândit să joace cartea bunicuţului oprimat de statul paralel – să nu uităm că treaba asta cu forţele oculte care-i vânează pe politicieni pe vremea lui îşi are originile. Şi, în consecinţă, s-a pozat cu cei patru nepoţei care, chipurile, îi urează bunicuţei Maria „La mulţi ani”. O imagine menită să sensibilizeze, să mai taie oamenilor din iritarea pricinuită de ultimele lui declaraţii publice, şi anume că el, personal, nu ştie că dădea cu papagalul la Securitate. Şi, dacă nu a ştiut el, înseamnă că nu e turnător. Ba, mai mult, a avut tupeul să declare că el şi CNSAS au păreri diferite în ceea ce priveşte turnatul la Securitate. Cică e vorba de interpretare. Firesc, din punctul lui de vedere ar trebui să luăm de bun ce crede el, nu ce spun legea şi faptele. Mai e puţin şi o să o înceapă şi el cu acuzaţii la adresa statului paralel.
Nu e prima dată când Băsescu se ascunde în spatele nepoţilor. La începutul lunii trecute, tot pe pagina lui de socializare, individul îi răspundea în bătaie de joc unui avocat care i-a pretins scuze. Cică e cu nepoţii şi nu are timp să-şi ceară scuze de la nimeni, admiţând că există o listă destul de lungă de persoane care aşteaptă scuze de la el. Dar, firesc, el se simte îndreptăţit să nu ceară scuze nimănui. De ce să ceară scuze cuiva? Doar el nu ştie să fi făcut ceva rău…
Normal, de unde să ştie? Băsescu nu ştie nimic… Chiar dacă vorbim de acelaşi Băsescu care le ştia pe toate, care ameninţa cu dosare, care-şi permitea să facă aluzii străvezii chiar la televiziunile la care era invitat. Dar, cu toate acestea, nu ştie nimic, nici măcar că se face vinovat de tăinuire şi complicitate.
„Eu nu am ştiut că Contrainformaţiile (sic!) militare reprezintă Securitatea”. Cică abia după Revoluţie a aflat ceva-ceva, dar asta nu l-a împiedicat să declare că nu a a fost colaborator al Securităţii şi să-şi croiască o carieră politică greu de egalat. Să nu uităm – şi mai apoi să spunem că nu am ştiut – că Băsescu a fost subsecretar de stat în primul guvern post-decembrist, deputat de Vaslui, ministru, primar al capitalei, a bifat două mandate de preşedinte şi a revenit în Parlament pe post de senator. Mai nou, s-a dus să ne facă de râs şi în Parlamentul European, ceea ce doveşte cât de avid de parvenire este. Omul nu s-a înscris în cursa electorală pe post de locomotivă de partid după modelul lui Victor Ponta. Nu, Băsescu s-a repezit să fie primul pe listă doar pentru propriul interes. Nu s-a pus pe listă să atragă voturi, ci să profite de acestea. Niciun sacrificiu pentru partid sau România.
Iar un asemenea personaj declară cu nonşalanţă că nu a ştiut. Nu a ştiut că a turnat la Securitate. Nu a ştiut că i s-a dat un nume conspirativ, deşi admite că a semnat ca „Petrov”. Cine ştie, poate s-a crezut cooptat în duetul Ilf şi Petrov. Sau poate că şi-a imaginat că semnând astfel, măgăreaţa o să pice pe vreun anume Petrov.
Băsescu nu a ştiut nici care este diferenţa dintre tangentă şi perpendiculară. Mai ţineţi minte cum ne asigura că temuta criză ne va atinge doar tangenţial? Nu a ştiut că, trimiţându-şi odrasla agramată la Bruxelles îşi cam bate joc de partidul care-l făcuse preşedinte. Probabil nu a ştiut că procentele risipite pe EBA ar fi trimis în Europarlament doi deputaţi. Nu a ştiut că fratele Mircea face trafic de influenţă. Doar naivii mai pot crede că Băsescu era străin de mânăriile fratelui său.
Evident, Băsescu nu a ştiut nici de faptul că tăierile de salarii şi pensii nu erau neapărat necesare. A făcut-o pentru că nu ştia că România este o republică semiprezidenţială şi nu prezidenţială. Nu a ştiut nici că principalii beneficiari ai sacrificiilor respective au fost taman protejaţii lui. Nu a ştiut că Monica Iacob Ridzi delapida bani pentru campania electorală a Elenei Băsescu.
Băsescu n-a ştiut că întrebarea lui la referendumul privitor la reducerea numărului de parlamentari e parşiv formulată. N-a ştiut, asta e explicaţia de ce a introdus în întrebare treaba aia cu „Parlament unicameral” care, legal vorbind, face imposibilă transpunerea în faptă a concluziilor referendumului, chiar dacă acesta a fost validat. Bănuiesc că nu ştie că votca este băutură alcoolică.
Băsescu nu a ştiut. Şi nici nu ştie. Nu ştie să scrie o demisie sau să-şi ceară scuze. Asta după ce vreme de treizeci de ani a minţit cu neruşinare. Şi nu e vorba numai de campaniile electorale.
