Cătălin MORARU
redactor șef
Păcat că pe români nu îi interesează activitatea celor pe care îi votează odată la patru ani. Cazul partidului lui Călin Popescu Tăriceanu, ALDE, este tipic pentru politica românească din ultimii 30 de ani. Spun partidul lui Tăriceanu pentru că așa e, omul a înființat acest partid când a văzut că nu mai poate fi șef la liberali. Așa că și-a făcut lucrul lui, ca să poată domni în liniște.
Nu știu profilul votantului ALDE, cine l-ar putea vota pe Tăriceanu. Dacă e să le luăm după rezultatele de la europarlamentare, foarte puțini, ca număr. Probabil niște oameni cărora le e rușine să spună că sunt pesediști, așa că au migrat spre ALDE.
Totul a fost bine și frumos cât s-a întâmplat guvernarea Dragnea, iar Tăriceanu a fost mințit sau dus cu vorba că va fi viitorul președinte al românilor, sprijinit și de pesediști, evident. Când visele de președenție s-au cam năruit, Tăriceanu a încercat să joace tare și să o sperie pe Dăncilă. Care, ce să vezi, nu s-a speriat deloc și îl propune șef la Camera Deputaților pe Meleșcanu. Sau „Meleșcanul”, cum îi spunea pe vremuri.
E limpede chiar și pentru premier că partidul lui Tăriceanu se dezintegrează dacă nu mai e la putere. Membrii partidului sunt miniștri, șefi prin diverse agenții naționale, de unde iau salarii frumoase, cum e cazul Lilianei Mincă, șefa organizației Botoșani, care momentan e vicepreședinte la ANPC. Chiar sunt curios cum va reacționa doamna în cauză. Îl va susține pe Tăriceanu, cu riscul de a-și pierde slujba?
Se pare că președintele ALDE a înțeles și el că e pe marginea prăpastiei, așa că a revenit cu o declarație în care spune că filialele locale care vor să rămână în alianță cu PSD, o pot face fără probleme. Pentru că sunt interesele oamenilor la mijloc, iar când e vorba de bani și influență, cei din ALDE se vor muta imediat la PSD, cum a făcut deja un parlamentar de Suceava.
Discursul lui Tăriceanu, cu guvernarea impotentă (într-un guvern cu miniștri ALDE, să fim bine înțeleși) sau cu bugetul de stat la care mai trebuie vreo nouă miliarde de lei (deși era și el în poza aia unde se lucra „cu cifrele pe masă”, alături de Dragnea) nu mai stârnesc nici măcar zâmbete, intră deja în zona ridicolului.
Pentru a nu-și pierde partidul, șeful ALDE caută alianțe, normal. Pro România îi propune așa ceva, dar Victor Ponta este prea hârșit pentru a ceda ceva unui partid muribund. Probabil cele două partide vor fuziona sub numele Pro România, asta în cel mai bun caz, pentru că și Ponta are opoziție în partid la această manevră.
Planul lui Ponta e simplu, dealtfel. El mizează pe un PSD slăbit, care se va alia cu el și cu Tăriceanu la următoarele alegeri, adică încearcă recucerirea PSD, pe care l-a pierdut pe vremuri. Din păcate pentru el, Tăriceanu este cantitatea neglijabilă și în această alianță, prin prisma rezultatelor obținute.
Deci, nu avem aici de-a face cu un partid. Ci cu o organizație cu scop lucrativ, niște oameni care vor să trăiască mai bine, financiar vorbind. De aia și vocile care critică decizia lui Călin Popescu Tăriceanu de a ieși de la guvernare. Pentru că cei din ALDE nu au intrat în politică să facă opoziție, nu așa fusese înțelegerea.
Care este scopul acestor jocuri? Simplu, ocolirea alegerilor. Se fac și se desfac grupurile politice în parlament, apar noi majorități formate cu partide care nu au fost votate vreodată de oameni la urne, totul pentru a nu apela la ce apelează orice țară normală. Alegeri. De-a lungul timpului așa s-a procedat în parlamentul României, alianțe ciudate, „soluții toxice”, cum spunea Băsescu, atunci când s-a aliat cu partidul lui Voiculescu. Totul pentru a rămâne la guvernare. Sau pentru a prelua guvernarea.
Călin Popescu Tăriceanu declara că nu e adevărată aia cu câinele nu pleacă de la măcelărie, că cei din ALDE sunt vegetarieni. Iaca membrii partidului îi povestesc în public că nu sunt vegetarieni absolut deloc, vor un os mare de ros. Și le place și cașcavalul. Deși politicieni au devenit din iubire de țară, pentru binele public. Dar iubirea de țară când nu ești gros la buzunare, nu mai are nici un farmec.
