Prezenţa femeilor în grupările teroriste nu este un fenomen recent, fiind semnalată din nordul Nigeriei sau Somalia, până în Irak, Siria, Pakistan ori Cecenia.
În pofida avertismentelor privind violenţele la care au fost supuse unele femei de către grupări cum ar fi Daesh sau Boko Haram, numărul celor care au aderat (Cragin , Daly 2009) la astfel de structuri a crescut dramatic, aproximativ 20% din totalul luptătorilor străini din cadrul Daesh fiind femei, cel mai frecvent atrase prin campanii derulate prin intermediul social media sau al platformelor de instant messaging (Huckerbyjan, 2015).
Mai mult, mass-media a avertizat cu privire la existenţa unor formaţiuni create pe criteriul de gen în cadrul organizaţiilor teroriste, ai căror lideri utilizează metode diferenţiate de recrutare şi îndoctrinare a femeilor în funcţie de zona geografică vizată. Astfel, sunt relevante exemple precum gruparea Al-Shabaab, în cadrul căreia au fost constituite detaşamente de femei antrenate pentru misiuni sinucigaşe; Daesh, din structura căreia fac parte brigăzi exclusiv feminine denumite Al-Khanssaa, un procentaj semnificativ fiind reprezentat de cetăţene occidentale; Brigada Martirilor Al-Aqsa (Galvin, 2015), despre care mass-media a informat că deţine o unitate specială formată din aproximativ 300 de femei antrenate să devină atacatori sinucigaşi.
Emancipare a femeilor sau recrutare pragmatică?
Misiunea de încurajare a activităţilor teroriste reprezintă un prim pas al implicării femeilor în plan acţional, acestea fiind promotori determinanţi în diseminarea ideii de „martiriu” şi în glorificarea celor care au săvârşit aceste acte, susţinând, în special, activitatea de radicalizare a tinerilor.
Rolul tradiţional conferit femeilor în multe state mai puţin dezvoltate – de soţie şi de mamă – le împuterniceşte, în anumite situaţii, să devină custozi ai valorilor culturale, sociale şi religioase. În anumite cazuri, această poziţie de transmiţător al idealurilor societăţii către noile generaţii oferă posibilitatea de a fi utilizate de entităţile teroriste pentru a glorifica obiectivele radicale.
O analiză a cauzelor recrutării femeilor sau a motivelor aderării la ideologia grupărilor teroriste relevă faptul că însăşi aparenta vulnerabilitate a acestora le transformă în instrumente eficace, grupările teroriste manipulând şi capitalizând astfel de stereotipuri referitoare la femei pentru a le adapta scopurilor proprii, încercând să identifice noi modalităţi de creştere a efectului acţiunilor teroriste prin vizarea unui „dublu şoc”: cel al atacului terorist în sine şi cel reprezentat de impactul la nivelul opiniei publice, ale cărui resorturi emoţionale sunt accesate ca urmare a faptului că fiica, mama, sora sau soţia cuiva a fost autorul atacului.
Mai mult, acţiunile comise de femei beneficiază de vizibilitate în ceea ce priveşte motivaţia personală a autoarei, fiind adusă în discuţie condiţia socială a acesteia, discriminarea sau alte experienţe negative cu care aceasta s-a confruntat, în timp ce, în cazul operaţiunilor comise de bărbaţi, resorturile deciziei sunt explicate îndeosebi făcându-se referinţă la raţiunile grupului .
Un exemplu este cazul atacatoarei sinucigaşe palestiniene Wafa Idris, care a fost comparată de presa internaţională cu Mona Lisa sau Ioana d’Arc, fiind prezentate drept motivaţii experienţele la care a asistat în calitate de lucrător la Semiluna Roşie Palestiniană, cele suferite de fratele ei pe timpul efectuării pedepsei cu închisoarea, incapacitatea de a avea copii sau divorţul.
Motivaţii diverse
Motivaţiile acestora nu au fost încă suficient analizate, dar studiile efectuate până în prezent indică faptul că femeile sunt determinate de aceleaşi resorturi sau factori ca în cazul bărbaţilor: nemulţumirea faţă de condiţiile socio-politice, ideea sacrificiului pentru colectivitatea din care provine, dispariţia unei persoane apropiate, existenţa unui sentiment de umilire real sau aparent la nivel psihologic, fizic sau politic, susţinerea fanatică a credinţelor religioase sau ideologice, lipsa educaţiei, alienarea sau restricţiile cu privire la practicile religioase în unele zone ale globului.
Background-ul social
În ceea ce priveşte background-ul social, un studiu realizat, în 2013, de Karen Jacques şi Paul J. Taylor a relevat faptul că, deşi femeile şi bărbaţii au aproximativ aceeaşi vârstă, în rândul primelor s-a evidenţiat un procent superior de persoane cu un grad mai mare de educaţie şi unul mai mic din punct de vedere al şomajului în intervalul anterior înrolării în gruparea teroristă. Cercetarea a arătat că, spre deosebire de bărbaţi, cele mai multe femei erau văduve sau divorţate, indicând faptul că motivaţia de a comite acte teroriste este dată mai degrabă de resorturi individuale, decât de angajamentul faţă de obiectivele grupării. De exemplu, femeile pot fi influenţate sau forţate de membri ai familiei pentru a se implica în activităţi teroriste, pentru a evita sentimentul de dezonoare ori din dorinţa de a trece de la rolul de victimă la cel de „idol ideologic”.
Tipul de marginalizare care a alimentat apariţia, în societăţile democratice, a mişcărilor de emancipare a femeilor determină implicarea unora, rezidente în state mai puţin dezvoltate, unde drepturile sau rolul acestei categorii sociale este restrâns în susţinerea unor cauze care le oferă sentimentul de apartenenţă şi implicare într-un gen de activitate care nu era accesibilă în trecut, un exemplu fiind propaganda oferită de gruparea Hizb-ut-Tahrir în Kîrgîzstan.
Conştientizare şi educaţie de securitate
Într-o anumită măsură, rolurile în schimbare ale femeilor în terorism – de la suporteri pasivi ai partenerilor, la participanţi activi la recrutare sau acţiuni teroriste – reflectă posibile modificări din punctul de vedere al atribuţiilor deţinute în cadrul societăţii. Cu toate acestea, departe de a constitui o recunoaştere a egalităţii între genuri în unele state, situaţia din prezent indică, de fapt, necesitatea aplicării unor reforme complexe la nivel politic, economic sau social, care să ofere o alternativă femeilor care ar putea fi atrase de fenomenul terorist.
În acest sens, pot fi folosite programele de awareness care să vizeze conştientizarea la nivelul cetăţenilor a ameninţării cu care se confruntă, clarificarea rolului deţinut de civili în protejarea comunităţii, expunerea măsurilor pe care le poate lua cetăţeanul de rând pentru a-şi asigura propria securitate.
Recunoscând mizele şi consecinţele implicării femeilor pe palierul acţional terorist, este necesar ca guvernele sau diversele instituţii implicate în combaterea acestui flagel să intensifice eforturile în vederea dezvoltării capacităţilor de contracarare şi actualizării cadrului legal de acţiune, pentru a încerca să limiteze efectul acestuia.
