George LAZĂR
director
Folosindu-se de tragedia de la Caracal, actuala putere a reîncălzit tema cartelelor preplătite, care ar fi contribuit, chipurile, într-un fel vinovat la acea dramă. Prin urmare, toți deținătorii de astfel de cartele vor fi obligați prin lege să le cumpere prezentând un act de identitate. Tema a mai fost aruncată în public în urmă cu vreo cinci ani, când s-a mai făcut o astfel de tentativă, tot fără succes. Atunci s-a inoculat ideea că este posibil ca eventuali teroriști să-și ducă la îndeplinire planurile ticăloase, vorbind între ei cu cartele preplătite și deci neidentificabile. Culmea, în toți anii trecuți de la apariția telefoniei mobile, nici un terorist nu a abuzat de această scăpare de securitate!
Putem doar să ne imaginăm coșmarul logistic care va cădea deopotrivă pe umerii operatorilor de telefonie mobilă dar și al patronilor de chioșcuri sau al vânzătorilor, puși să ceară cartea de identitate clienților, să copie datele într-un registru pe care să-l predea mai apoi cine știe cărei autorități care, la rândul ei, să-l folosească atunci când un glumeț care sună la numărul de urgență 112 vrea să facă o poantă proastă. Însă cum în uz se află milioane de astfel de cartele, aberația este evidentă, iar o eventuală identificare a unui fals apelant ar semăna cu găsirea acului în carul cu fân.
O altă problemă constă în regulamentul european de protecție a datelor (GDPR), intrat de vreun an în vigoare, care ar fi crunt încălcat prin faptul că datele unui client devin disponibile vânzătorilor, adică unor oameni care nu sunt calificați nici să lucreze cu ele și nici să le protejeze. Chiar presupunând că acest regulament ar fi ignorat, tot nu s-ar rezolva problema, pentru că între a face o tranzacție și a nu o face, vânzătorii, cel mai adesea plătiți la comision, vor alege s-o facă fie încălcând noua lege, fie trecând date imaginare și, din nou, de nici un folos. Desigur, deocamdată nu se știe cine plătește trăsnaia.
Desigur, în teorie, dacă toți comercianții de cartele telefonice ar avea computere, iar numele și adresele clienților ar fi introduse într-o bază de date, identificarea ar deveni posibilă. Numai că știm foarte bine cum se descurcă statul cu gestionarea volumelor mari de date, iar aici trebuie să menționăm serverele Fiscului, care se sufocă atunci când sunt accesate de prea mulți clienți sau cele ale Casei de Asigurări de Sănătate, mai mereu blocate.
Ținând seama de toate astea, inițiativa herupistă are tot atâtea șanse de izbândă câte a avut și în trecut și nu va face decât să adauge în mod prostesc încă o verigă în hățișul mult prea stufos al birocrației naționale, fără să rezolve nimic altceva decât să dea bătaie de cap, cam la fel ca tâmpenia care le cere tuturor cadrelor didactice să aducă certificat că nu sunt pedofili.
Nu pricep în ruptul capului de ce ceva simplu se rezolvă din birourile pline cu politruci în cel mai complicat mod cu putință. În chestiunea cartelelor, n-ar avea decât operatorul serviciului 112, care constată că a primit un telefon fals, să blocheze acel număr. Desigur, deblocarea s-ar putea face de către posesor numai după ce s-ar prezenta la un centru de vânzare cartele, unde ar fi identificat iar ulterior se va stabili dacă a făcut sau nu un apel fals.
Și, făcând comparație cu șoferii care preferă să parcheze pe spațiul verde în loc să achite o sumă infimă pentru a-și lăsa mașina într-o parcare cu plată, cam câți pontoși credeți că vor mai abuza de numărul de urgență dacă vor constata că astfel își pierd banii, pentru că e puțin probabil să se înființeze spre a fi identificați? Iar cei foarte puțini care ar insista să perturbe serviciul pot fi și așa lesne identificați, pentru că există evidența locurilor de unde au achiziționat cartela, iar magazinele care vând așa ceva au de regulă camere de supraveghere. O astfel de procedură ar fi cu mult mai operativă și mai eficientă decât efortul imens și inutil de a colecta datele tuturor clienților cartelelor preplătite. Însă, în logica guvernamentală, croită după chipul și asemănarea doamnei prim – ministru, de ce să faci un lucru simplu dacă poți să-l complici și de ce să rezolvi ceva dacă poți doar să te prefaci? Chiar așa, de ce?
