-Cătălin MORARU,
redactor șef
Daniel Kahneman, un psiholog care a luat premiul Nobel, a făcut un experiment extrem de relevant pentru natura umană. Și-a rugat subiecții să țină mâna într-un borcan de apă rece, la 14 grade Celsius, timp de 60 de secunde. Bineînțeles, toți participanții au considerat experimentul ca fiind extrem de neplăcut. Apoi Kahneman a repetat experimentul și, după un minut, a încălzit apa din vas la 15 grade, deci doar un grad în plus, în timp ce i-a rugat pe participanți să mai țină mâna în apă încă 30 de secunde. Și în faza a doua a experimentului, toți participanții au spus că a fost neplăcut.
Surpriza a venit când i-a întrebat pe participanți care parte a experimentului ar vrea să o repete, dacă ar trebui, prima sau a doua. Și aproape 70% din participanți au spus că ar repeta al doilea experiment, cel care implică 30 de secunde de durere în plus, pentru că a fost mai ușor de suportat, datorită încălzirii ușoare a apei.
Kahneman a repetat experimentul în diverse situații, cu aceleași rezultate. Oamenii preferă chinul mai mare, se pare că așa este. În urma acestor studii, Kahneman a elaborat o teorie care spune, în esență, că percepțiile noastre asupra unui eveniment sunt date mai degrabă de momentul de intensitate maximă și de impresia de final, durata acelui eveniment și ce s-a întâmplat de fapt, fiind aproape irelevante.
Medicii pediatri știau deja asta, de exemplu. De aia le dau copiilor bomboana pe care să o mănânce după ce le fac injecția. Copilului nu îi place, dar vine și la a doua injecție că își aduce aminte de bomboane și zâmbetul medicului, nu de ace și seringi.
O altă categorie de oameni care a descoperit intuitiv teoria lui Kahneman este clasa politică. Și aici e problema, că de aia introducerea asta așa lungă. Avem de-a face cu o guvernare dezastruoasă dar, înainte de alegeri, micșorează un pic impozitele, de exemplu. Sau mărește puțin salariile. Ce facem noi la vot? Mai băgăm mâna în borcanul cu apă rece încă patru ani, că ne impresionează finalul. Uităm cum ne-a crescut tensiunea când ne-am uitat la știri, uităm scumpirile, golăniile și nepriceperea. Din păcate asta se întâmplă, e consacrat deja stilul acesta în politică, de a face fapte bune exact înainte de alegeri. Tocmai pentru că e eficient.
Mai ales noi, românii, ar trebui să intrăm în cabina de vot cu teoria asta a lui Kahneman în cap. La alegerile europarlamentare a contat intensitatea faptelor, ce au făcut Dragnea și ai lui în ultima vreme, iar consecințele pentru ei au fost pe măsură. Dar acum, înainte de următoarele alegeri, guvernarea pesedistă s-a apucat să încălzească apa. Nu cu mult, cu un grad, că nu prea mai au parale. Iar cine crede că nu va avea nici un efect asta, se înșeală. Nu știu care va fi efectul în voturi al politicii pesediste, dar va exista. Deja există, dealtfel, deși pesediștii încă nu s-a apucat să facă mai nimic. Pomenilor vor veni mai spre final, mai aproape de alegeri, că așa zice și la teorie.
Deocamdată e doar muncă de întreținere, se laudă iar cu realizările, care și astea contează, se pare. Într-o sărăcie lucie, cum e la Botoșani, orice e bun și considerat că e realizare. Dacă asfaltezi un drum de 40 de kilometri care nu a mai fost reparat de 30 de ani, ești mare politician. Dacă schimbi ambulanțe care au un milion de kilometri cu altele noi, la fel. Sau dacă repari ici-acolo câte o grădiniță sau o școală.
Ori astea sunt lucruri normale, am ajuns să ne bucurăm de normal, săracii de noi. Când un drum e stricat, îl repari. Când o ambulanță e veche, cumperi una nouă. Ce e așa extraordinar aici?
Trebuie să înțelegem că, așa cum spunea careva pe aici, să lauzi un politician ajuns într-o funcție oarecare că repară drumuri, schimbă ambulanțe sau repară grădinițe e ca și cum ai aplauda un ATM că îți dă bani după ce bagi cardul. Dacă nu pricepem asta, suntem condamnați să stăm cu mâna în borcanul cu apă rece. Încă 30 de ani, nu 30 de secunde.
