Lucia OLARU NENATI
scriitor
Chiar dacă este cam greu de crezut, există totuși și oameni care funcționează ca niște instituții private de cultură, adică nu primesc salarii pentru ceea ce întreprind, ba încă parcă nici nu fac legătura între faptă și răsplată, de parcă datoria lor este aceea de-a sluji cât pot interesul public major. Și pentru că atitudinea lor este cam neverosimilă într-o țară atât de calată pe obținerea de profit – nu de puține ori necalibrat în funcție de prestația oferită – se mai întâmplă câteodată ca acei oameni rari să pară dubioși și să nu primească sprijinul meritat sau, nu o dată, să li se „dăruiască” și niscai piedici.
Unul dintre oamenii de acest soi este Ion Istrate, directorul Editurii Agata, dar nu în ultimul rând o persoană care s-a străduit în acești ani de după Marea Cotitură, să contribuie cât mai consistent la transformarea centrului vechi al Botoșanilor în acel topos meritat de destinul sacru ce i s-a hărăzit prin darul nașterii pruncului ce va deveni marele poet și om de conștiință al neamului nostru, Mihai Eminescu, acela care funcționează ca un stindard identitar al oricărei comunități de români din lume. Acolo, în acel spațiu unde au existat casele căminarului Eminovici, alături de biserica Uspenia, catedrala creștinării acelui prunc se află, de fapt, în chip simbolic, kilometrul 0 al culturii românești, cum mi-a plăcut să afirm de fiecare dată când am avut a lua parte la vreuna dintre multele activități culturale desfășurate în incinta editurii și librăriei Agata, dar și a îndruma numeroși vizitatori prin centrul sacru botoșănean.
De menționat că acea incintă a fost restaurată de Ion Istrate într-un mod elegant și elevat, foarte adecvat statutului istoric și cultural al locului, cu totul deosebit de modul deprimant și degradant în care au ajuns destule dintre clădirile centrului vechi. Nu obosesc să repet mereu și mereu că acel perimetru cultural de prim rang național va să adăpostească un ambient evocator al importanței sale și care, împreună cu biserica Uspenia, să constituie un grup memorial eminescian care să poată fi prezentat vizitatorilor însetați de impresii culturale dăinuitoare. Spun acest lucru de o parte, din experiența personală de restaurare a spațiului memorial ipoteștean și, pe de altă parte, din exemplele numeroase văzute în străinătate ale modului cum este valorificată la amănunt orice conexiune istorică amintitoare de existența sau măcar trecerea vreunei personalități culturale importante.
Până când acest lucru se va face – cum sper cu tărie! – Ion Istrate a mai conturat un proiect care se constituie ca o avangardă a unei asemenea avenite evoluții. A conceput și depus un proiect care, în chip uimitor, i-a fost și aprobat de astă dată, intitulat „Expoziție muzeală «Scriitori Botoșăneni»”. Acest proiect ce va fi susținut financiar de Consiliul Județean, se constituie ca o primă etapă a efortului pentru fondarea Muzeului Scriitorilor Botoșăneni, parte a programului cadru ”Identitate comunitară”, inițiată de către Fundația Națională pentru Dezvoltare Comunitară, axată pe replierea identitară conștientă în jurul elementelor tradiționale, condusă spre valori autentice.
În conferința de lansare a proiectului a fost prezentată și o echipă de oameni competenți care să-i dea viață pornind de la un nucleu avenit, acela pe care îl reprezintă lucrarea, șlefuită de ani mulți de către fosta bibliotecară Silvia Lazarovici, intitulată „Dicționarul Scriitorilor și Publiciștilor Botoșăneni”, dar și de la fondul arhivistic al Editurii Agata și al Revistei Luceafărul.
Festivitatea de lansare a proiectului a coincis cu o întrunire festivă a Societății Scriitorilor Botoșăneni, ceea ce a instituit o atmosferă tonică de speranță și încredere în viabilitatea promițătoarelor proiecte. Și, ca orice întemeiere care-și conține germenele speratei deveniri, cei prezenți s-au adunat – cuminți – sub raza aparatului foto, cel dator să conserve acest moment pentru mult sperata festivitate viitoare de tăiere a panglicii.
