Ciprian MITOCEANU
scriitor
Gheorghe Dincă, suspectul crimelor din Caracal, a făcut mai mult decât să oripileze o ţară întreagă. A reuşit să scoată la iveală ce e mai rău în trăitorii de pe aceste meleaguri.
Fiecare român s-a simţit dator să ia atitudine faţă de ceea ce s-a întâmplat într-o locuinţă sordidă din marginea oraşului Caracal. Până la un punct e de înţeles. Nu poţi să afli despre grozăvie şi să nu te revolţi. Nu poţi să nu te gândeşti că, în locul Alexandrei şi Luizei, putea fi oricare dintre noi. E firesc să te întrebi dacă statul mai e capabil să asigure siguranţa cetăţeanului. Totuşi, în unele privinţe lucrurile au mers prea departe.
Atunci când s-a aflat că Alexandra a urcat de bunăvoie în maşina asasinului – care, printre alte activităţi mai degrabă ilicite decât legale, mai practica şi pirateria auto – s-au găsit destui care să arate cu degetul către victimă. Fata e de vină; nu trebuia să se urce în maşina individului. O fată cuminte nu se urcă în maşina unui necunoscut.
Comunismul n-a murit pe plaiurile mioritice, din contră, o duce tot mai bine. Mentalităţile cu rădăcini medievale prosperă şi ele. Clar, fata e de vină pentru că s-a urcat în maşină. Dacă nu ar fi făcut-o, ar fi trăit şi în ziua de azi. Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor, dar uneori primesc ceea ce merită.
Oameni buni, ăia care vă mândriţi cu orice ocazie că sunteţi români şi nu pierdeţi niciun prilej de a vă face cunoscut modul în care judecaţi ceea ce se întâmplă în jurul vostru, voi chiar sunteţi incapabili de empatie şi analiză lucidă? Alexandra făcea autostopul nu de plăcere, ci pentru că în zonă nu existau alternative de transport. Nu există rută de autobuz, nu există microbuz, nu există legătură pe calea ferată. Fata trebuia să ajungă dintr-un loc în altul – ce e aşa de ilegal şi de condamnat în asta? – şi a încercat să se descurce cu ceea ce avea la dispoziţie. Şi nu vorbim doar de Alexandra, e vorba de orice om care e nevoit să se deplaseze pe o rută lipsită de mijloace de transport legale. Autostopul nu e ilegal. Nici în România şi nici în cele mai multe dintre ţările lumii. În ţările civilizate, nu doar cu pretenţii de civilizaţie, autostopul e adesea un mod de viaţă şi – atenţie! – e gratuit. Doar în România cursa cu microbuzul de costă zece lei, iar „binevoitorul” care te ia la „Ia-mă, nene” îţi cere dublu pentru că ţi-a făcut nu ştiu ce serviciu şi cică ţi-a oferit confort.
În ultima vreme, autostopul a devenit tot mai periculos, dar nu neapărat din cauza unor sceleraţi ca Dincă, ci din cauza faptului că tot felul de descreieraţi au permis şi maşini pe care nu ştiu decât să le accelereze. Ciudat, dar crimele de pe drumurile patriei nu sensibilizează pe foarte mulţi. Asta poate şi ca urmare a faptului că cei mai mulţi dintre români circulă în total dispreţ faţă de lege şi participanţii la trafic şi consideră că doar proştilor li se întâmplă nenorociri.
Atunci când soţia lui Dincă a ajuns la casa groazei – fiind chemată de urgenţă în România de către organele de anchetă – din adunătura de curioşi s-au auzit huiduieli. De ce? Pur şi simplu pentru că acea mulţime s-a simţit datoare să-i reproşeze ceva. Acea mulţime în care se puteau zări şi femei cu copii în braţe. Cât de lipsit de sensibilitate poţi fi încât să-ţi duci copilul într-un asemenea loc? Armata de postaci aflată în slujba PSD îi condamna pe cei care anul trecut, pe 10 august, s-au dus la protest cu odraslele de mână.
Mulţi s-au grăbit să-şi verse furia pe Marian Godină, celebrul poliţist scriitor de la Braşov. L-au înjurat şi i-au cerut socoteală. Pentru că se simţeau că e dreptul lor să o facă. Nu a contat că omul este doar un angajat care luptă cu toate puterile contra abuzurilor din sistem şi că nu are nicio putere decizională. Godină e vinovat pentru ce s-a întâmplat. Din ce în ce mai bine, nu?
Politicienii s-au gândit să profite de situaţie. Nu pentru a rezolva ceva – de unde atâta bucurie? – ci pentru a-şi face imagine. Neconflictuala Dăncilă s-a grăbit să anunţe referendum pentru înăsprirea pedepselor în cazurile de viol şi crimă şi a cerut demisia pentru îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu. Tocmai Dăncilă îşi permite aşa ceva…
Eugen Tomac, europarlamentar PMP, cere pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru pedofili şi criminalii de copii. De ce numai pentru criminalii de copii? De ce să nu înfunde puşcăria pe viaţă orice criminal? De ce nu propune o legislaţie preventivă, astfel încât astfel de cazuri să nu se mai repete?
Băsescu cere şi el capete şi-şi dă cu părerea pe la televiziuni. A găsit vinovaţii, cică. A uitat că în cei zece ani cât a fost preşedinte jucător a contribuit la erodarea legilor justiţiei, la fel cum a uitat cum umbla cu bileţele şi dosare.
Televiziunile l-au numit pe Dincă monstru. Numai un monstru ar putea face aşa ceva. Din păcate, România colcăie de monştri. Sunt peste tot, sunt atât de mulţi încât nu mai pot fi ignoraţi. Şi, împreună, formează un monstru cât o ţară.
