Agricultura din judeţul Botoşani este una a extremelor, tehnologiile de ultimă generație „coabitând” cu atelajele puse în mişcare de animale.
Odată cu comasarea terenurilor şi preluarea unor societăţi de către firme sau fonduri de investiţii străine, agricultura botoşăneană a început să intre într-un proces susţinut de modernizare. Fermierii au început să-şi achiziţioneze utilaje agricole dintre cele mai performante şi să renunţe la bătrânul tractor U650, produs la Braşov, în detrimentul unora fabricate de marii producători în domeniu. Iar acesta este meritul privaţilor şi nu al statului.
Astfel, la începutul anilor ’90 şi până prin anii 2013, numărul de tractoare din judeţ oscila în jurul cifrei de 2.500, pentru ca apoi să înceapă să crească ajungând în prezent să fie aproape dublu. Multe dintre acestea sunt tractoare de ultimă generaţie, motivat şi de faptul că România nu mai produce utilaje agricole. „Fără să greşesc, aş putea avansa cifra de 75% în dreptul dotării agriculturii botoşănene cu echipamente şi utilaje de ultimă generaţie. Marii producători şi-au modernizat parcul de maşini cu echipamente de ultimă generaţie. Avem încă în parcurile de utilaje şi tractoare U650, cele care au construit şi ridicat agricultura înainte de ’90 şi chiar după ’90 mult timp, dar avem exploataţii care deţin în parc utilaje ale unor producători de prestigiu la nivel mondial”, a declarat Cristian Delibaş, directorul Direcţiei Agricole a Judeţului 
(DAJ) Botoşani, adăugând că vechiul tractor U650 ar fi avut şi acum căutare, dar la micii fermieri, care au nevoie de utilaje accesibile la preţ, în timp ce marii producători se orientează de obicei spre vârful de tehnologie din domeniu pentru a-şi creşte eficienţa şi randamentul economic. „Dacă le pui unul lângă altul sunt tractoare amândouă, dar nu există termene de comparaţie între ele”, a subliniat Delibaş.
Tehnologizarea continuă a agriculturii şi chiar a micilor producători a avut şi un revers şi anume scăderea efectivelor de cai. An de an, utilajele hipo sunt tot mai rare, chiar şi în zona Flămânzi, care îşi făcuse un renume la nivel naţional că are mai multe căruţe decât maşini. „Lumea evoluează! Calul pe care-l ştim noi muncind la atelajele hipo a trecut uşor, uşor la echitaţie. Îl vedem mai des în arenele de echitaţie decât la plug. Fermierii au înlocuit carul cu boi sau cel cu cai cu tractoare de ultimă generaţie. În aceste condiţii era şi normal să se micşoreze efectivele de cai”, a mai afirmat Cristian Delibaş.
Potrivit datelor din anuarul statistic, efectivul cailor a scăzut la mai bine de jumătate. Astfel, dacă în anul 2.000, în statistici, apăreau peste 43.000 de cai, la sfârşitul anului 2017, efectivul era puţin peste 17.000. Cu toate acestea mai sunt şi astăzi botoşăneni care preferă să muncească terenul cu plugul tras de cai, dar aceştia sunt de vârsta a treia şi din ce în ce mai puţini. „Calul nu e pe cale de dispariţie, nepoţii noştri vor vedea cai în judeţ. Sincer să fiu, când ieşim în teren, îmi place să mai văd că se lucrează cu calul pe deal. Ne trezeşte acele amintiri din anii ’90. Încă mai avem şi astfel de agricultori”, a mai afirmat Cristian Delibaş. Şeful agriculturii botoşănene susţine că nu e îngrijorător acest fenomen şi că nu trebuie blamat sau condamnat agricultorul care-şi munceşte terenul cu calul. „Poate că omul acela vrea să cultive ecologic. Nu văd de ce ar trebui să fie o problemă, atâta timp cât îşi lucrează terenul şi nu-l lasă pârloagă. Este loc sub Soare pentru toată lumea”, a conchis Cristian Delibaş.
