Ciprian MITOCEANU
scriitor
Un prieten stabilit în Canada îmi povestea zilele trecute despre faptul că odrasla a reuşit să promoveze examenul pentru permisul auto. Până aici nimic ieşit din comun, doar că, printre altele, prietenul mi-a spus că obţinerea permisului nu înseamnă că, automat, juniorul a devenit şofer. Timp de un an de zile proaspătul posesor de permis auto va conduce doar dacă pe locul din dreapta se va afla o persoană cu permis de conducere valabil. Dacă nu-şi găseşte timp să supravegheze evoluţia celui mai proaspăt şofer din familie, acesta nu iese în drum. Asta înseamnă pentru unii conducere preventivă.
Dacă nu aş fi trăit în România, ţara cu cele mai periculoase drumuri din Uniunea Europeană, poate că aş fi zâmbit. De ce atâtea prevederi în condiţiile în care, în zona în care locuieşte amicul canadian, traficul tinde de la anemic spre inexistent în cele mai multe dintre zile?
Românii au ajuns spaima Europei când vine vorba de circulaţia pe drumurile publice. Zilele trecute, un şofer de camion a rulat ceva kilometri pe contrasens pe o autostradă din Italia. Până la urmă şi-a dat seama că e ceva în neregulă şi a găsit loc să şi întoarcă. Era beat pulbere, 1,8 la mie… Cei care-şi fac concediile la sud de Dunăre, prin Bulgaria şi Grecia, se plâng de inconştienţa şoferilor români, unele dintre cele mai grave accidente fiind cauzate de conaţionali de-ai noştri. În cazul lor nimeni nu urlă „mândru că sunt român”, aşa cum se întâmplă atunci când Simona Halep mai câştigă un turneu. Dezastrul de pe drumurile din România a ajuns la un asemenea nivel că nu mai sensibilizează decât pe foarte puţini. Emisiunile de ştiri încep cu nenorocirile de pe drumurile patriei. Morţii se numără cu zecile, aproape că nu e săptămână în care să nu se activeze codul roşu de intervenţie din cauza inconştienţilor care consideră că doar ei au drepturi când vine vorba de circulaţie publică.
Statistic vorbind, cele mai multe dintre aceste nenorociri pot fi evitate. Vorbim de accidente produse în curbe lipsite de vizibilitate, în vârf de rampă, în zone în care depăşirea este interzisă, vorbim de şoferi care accelerează cu mult peste limita maximă legală, despre idioţi care încearcă să treacă prin faţa trenului. Concret, suntem praf la capitolul conducere preventivă. Poliţia rutieră dă vina pe instructorii auto; pe la Botoşani practica asta devenit o tradiţie. Şi, de vreme ce s-a găsit vinovatul, de ce să se mai ia măsuri? Se simte nevoia unui Cod Rutier care să reducă numărul inconştienţilor de pe drumurile publice, dar, deocamdată, vinovaţii sunt căutaţi în altă parte.
Zilele trecute, o acţiune a Poliţiei Rutiere la Constanţa a scos la iveală încă un adevăr îngrijorător. Astfel, au fost identificaţi mai mulţi şoferi drogaţi decât băuţi. Românul posesor de maşină nu se mai mulţumeşte să conducă în total dispreţ faţă de regulile de circulaţie şi eventual fără permis – ce dacă e suspendat sau nu-l am deloc? Oricum mă descurc mai bine decât fraierii – ci se urcă la volan beat până aproape de comă sau drogat. Care sunt măsurile dispuse în cazul unor astfel de indivizi? Amendă şi suspendarea permisului până la trei luni de zile. Suportabil, cât se poate de suportabil.
Autorităţile – singurele capabile să ia măsuri concrete – acţionează în aşa fel încât se poate bănui un blat cu cei certaţi cu legea şi bunul simţ. Cu ceva timp în urmă, un parlamentar botoşănean a distribuit prin cutiile de poştă un pliant cu realizări personale. Între acestea, la loc de cinste, figura faptul că s-a numărat printre cei care au votat legea ca radarele să fie plasate la vedere, să nu se mai ascundă răuvoitorii ăia de la poliţie prin tufe şi să-l lase pe sărmanul român fără permis. Evident, a fost vorba de o măsură populistă, pe placul alegătorului român, care e mult mai interesat de buzunarul propriu decât de siguranţa personală. Despre siguranţa altora, ce să mai vorbim? Nu mai poate românul de soarta altora. El e mândru că e român…
Din când în când se mai găseşte câte un ales care vine cu propuneri imbecile privitoare la consumul de alcool la volan. De vreme ce există atâţia beţivi pe drumurile publice, de ce să se dea voie la tot românul să circule cu trascău la bord? O bere sau un pahar de tărie, nu mai mult; se ştie că alcoolul creşte gradul de încredere în sine şi sporeşte reflexele. Mai e puţin până să se propună ca treaba asta să devină obligatorie; toţi şoferii care vor sufla degeaba în etiloteste să primească o bere sau o ţuiculiţă, după preferinţe.
Cam astea sunt măsurile avute în vedere de autorităţi. În goana după voturi s-a dat liber la importul de rable de au ajuns românii să deţină cel mai vechi parc auto din Europa. E drept că ne plasăm pe locuri fruntaşe în ce priveşte numărul de maşini pe cap de locuitor; aşa vechi cum sunt, sunt totuşi multe.
E nevoie de o legislaţie dură, care să-i scoată din trafic pe indisciplinaţi. E nevoie de amenzi adevărate, de anularea dreptului de a conduce pentru şoferii periculoşi, avem nevoie de şosele şi poliţie implicată. În loc de asta primim legi cotra radarelor şi, deocamdată, proiecte de lege care să-i favorizeze pe beţivi. Despre drumuri nici măcar nu se vorbeşte.
