Ciprian MITOCEANU
scriitor
N-au mai rămas multe zile până la alegerile prezidenţiale. Nici cele pentru Parlament nu sunt foarte departe, aşa că devine oarecum de înţeles de ce aleşii se străduie să bifeze la capitolul imagine şi activitate pe principiul îngrăşatului porcului în ajun. Drept urmare, au început să arunce cu proiecte de lege. Ce contează că unele dintre acestea sunt complet inutile, legislaţia existentă acoperind deja problema ridicată? Activitate să fie, să aibă omul cu ce se lăuda la final de mandat.
Culmea e că aleşii vor ca şi cetăţeanul de rând să simtă pe pielea lui binefacerile legilor adoptate. Şi ce-l încântă mai mult pe românul de rând decât banii? Dacă sunt bani, restul e trecut cu vederea. Săptămâna trecută cei de la PSD au anunţat măsuri câtă frunză şi câtă iarbă. Zece lei pe zi pentru fiecare zi de şcoală în care elevul nu înregistrează absenţe. Cică aşa s-ar reduce absenteismul şcolar. Există ceva adevăr în treaba asta; când vine vorba de bani, românul e în stare să meargă şi la şcoală, mai ales că nu se pune problema de învăţat, e nevoie doar de prezenţa fizică pentru a încasa răsplata.
Însă veştile bune nu se opresc aici. Conform unui proiect de lege semnat de aproape 40 de deputaţi (să nu ignorăm că printre semnatari se numără şi ministrul Budăi, de la Muncă), românii ar urma să fie salarizaţi în funcţie de studiile absolvite. Cică aşa e corect; aşa se proceda şi pe timpul comunismului, când omul trebuia să fie angajat şi salarizat conform studiilor. Facem ce facem şi tot la comunism ajungem.
Treaba asta cu salarizarea în funcţie de studii este o măsură populistă, numai bună să umfle salariile bugetarilor de lux, care stau foarte bine la capitolul diplome; cu abilităţile stau mai prost, dar asta nu-i va împiedica să încaseze salarii uriaşe. Dacă proiectul de lege devine realitate, instituţiile publice o să rămână fără personal. Nu pentru că şi-ar da demisia, ci pentru o să fie angajaţii plecaţi la studii. Celor mai mulţi nici măcar nu o să li se simtă lipsa, ca şi până acum de altfel, dar măcar vor avea o scuză.
Evident, treaba asta cu plătitul în funcţie de diplomele acumulate o să-i afecteze şi pe cei din mediul privat. Până la urmă, mediul privat este cel care decontează toate prostiile guvernanţilor, aşa că de ce să nu profite şi pe cei care nu au fost suficient de norocoşi să prindă un post călduţ la stat?
Cu ceva ani în urmă un întreprinzător se plângea de proasta pregătire a forţei de muncă ieşite de pe băncile facultăţilor: „Nu ştiu să facă mare lucru deşi au tot felul de diplome care le atestă competenţe în toate domeniile. Partea proastă însă nu e faptul că nu ştiu nimic, ci că nici măcar nu vor să înveţe”. Normal, de ce să mai înveţe? Doar au facultate…
Există un o decalaj serios între ceea ce ar trebui să ştie un absolvent de facultate şi ceea ce ştie de fapt. Cele mai multe dintre universităţi au devenit fabrici de diplome, care funcţionează ca adevărate societăţi comerciale. Nu interesează pe nimeni ce învaţă studentul, dacă după patru ani sau mai bine de facultate va fi mai bine pregătit sau, pur şi simplu, va fi doar mai bogat cu o diplomă. Important e ca la final de an bilanţul contabil să fie pozitiv.
Aparent, piaţa muncii din România este aglomerată cu personal supracalificat. Există mii de angajaţi cu câte două facultăţi, dar care ocupă posturi pentru care le-ar ajunge şi o diplomă de bacalaureat sau chiar zece clase. În realitate vorbim însă de oameni care au trecut prin şcoală ca raţa prin baltă. De multe ori, după anii de studii, cel mai adesea la foarte mare distanţă şi frecvenţă foarte redusă, absolventul se alege doar cu un complex de superioritate. Domnule, eu am facultate… Adică am dreptul de a nu mai studia, nu trebuie să mă mai streseze nimeni cu îndrumări şi sfaturi. Mai ales dacă ăla care-şi permite aşa ceva nu are studii.
E puţin probabil ca în mediul privat să se poată lucra după prevederile posibilei legi. Absolvenţii de studii superioare, eventual cei cu mai multe facultăţi şi studii post-univeristare sau doctorate, vor avea probleme serioase la angajare, cel puţin până în momentul în care vor demonstra că merită să fie plătiţi la nivelul studiilor. E firesc să fii plătit în funcţie de ceea ce ştii să faci şi nu de ceea ce se presupune că ştii. Iar dacă e vorba de posturi care nu reclamă cine ştie ce pregătire şi competenţe, e clar că vor fi preferaţi cei mai săraci în studii. Să nu-mi spună cineva că are nevoie de un portar cu doctorat când poate găsi pe cineva cu zece clase care să se descurce la fel de bine.
Marii câştigători ai acestei aberaţii legislative vor fi bugetarii de lux. Spre ei se îndreaptă toată atenţia guvernanţilor. Treaba asta cu salarii mărite pentru toată lumea în funcţie de şcolile absolvite este praf în ochi. La stat, acolo se vor încasa salarii grozave.
Învăţaţi să fiţi plătiţi, nu să ştiţi. Nu mai are rost… Cine e deştept face trei facultăţi şi două doctorate şi pe urmă se angajează la stat pe post de privitor pe pereţi. După atâta învăţătură, merge şi-un stat degeaba.
