Marius ILINCARU
jurnalist
Peste două luni se împlinesc 28 de ani de la intrarea în circulaţie a tramvaiului la Botoşani. Deşi s-a dorit trecerea spre un transport modern, eficient şi ecologic, în cele aproape trei decenii botoşănenii au avut parte doar de zgomot, condiţii inumane de transport şi de ambuteierea traficului.
Tramvaiul la Botoşani este deprins din altă lume. La noi circulă granituri care au anii necesari să iasă de drept la pensie. Sunt garnituri Tatra, care circulau pe străzile nemţilor încă din anii ’60, care îşi au loc de cinste în istoria tramvaiului, dar pe care ar trebui să le găsim doar în muzeele dedicate tehnologiei sau transporturilor în sectorul rezervat începutului transportului public în oraşele civilizate. Sunt garnituri pe care municipalitatea botoşăneană le-a cumpărat la preţ de fier vechi şi de care societatea de transport în comun din Dresda s-a bucurat că a scăpat şi că nu a fost nevoită să plătească sume importante pentru reciclare.
Transportul în comun din Botoşani suferă teribil, iar autorităţile nu au soluţii, de altfel ca pentru niciuna dintre marile probleme ale oraşului. Oficialii Primăriei se încăpăţânează să ţină coşciugele huruitoare în funcţiune, chiar dacă nu este zi în care să nu sară de pe linie. Până acum nu s-a produs vreun accident grav, dar ferească Dumnezeu să moară cineva într-un accident provocat de aceste rable. Îl vor avea cu toţii pe conştiinţă, de la primar, viceprimari, şi până la ultimul consilier local, care a votat pentru menţinerea transportului în comun pe baza tramvaielor. Îl vor avea pe conştiinţă şi nefericitul vatman, dar şi şefii lui, care afirmă că una dintre cauzele deraierilor este viteza de circulaţie, care arareori depăşeşte cinci-zece kilometri pe oră.
Alte oraşe, ca Bistriţa, Suceava sau chiar Cluj, au găsit soluţii mult mai civilizate de transport, şi anume au cumpărat autobuze electrice. Deci, se poate! La noi nu s-a putut însă, pentru că ani de-a rândul nu s-au accesat fondurile disponibile pentru un transport ecologic alternativ, fonduri puse la dispoziţie de diferite organisme internaţionale şi state europene. S-a preferat cârpirea acestor hârburi, care astăzi au ajuns să fie principalul pericol public din Botoşani. Din aceste motive s-a pierdut şi oportunitatea de a se accesa fonduri europene pentru înlocuirea tramvaielor cu autobuze electrice, iar acum municipalitatea nu mai are altă soluţie decât aceea a modernizării transportului cu tramvaiele. Iar această modernizare e una de durată şi implică cheltuieli uriaşe. Pe lângă achiziţionarea a nouă garnituri de tramvai, care costă vreo 16 milioane de euro, municipalitatea a mai depus două proiecte de finanţate de aproximativ 40 de milioane de euro pentru reabilitarea căilor de rulare. Dar asta va mai dura, pentru că nici măcar nu sunt semnate contractele de finanţare, ca să nu mai vorbim că urmează organizarea licitaţiilor şi abia apoi lucrările efective. E de treabă, nu glumă. Vreo doi-trei ani, dacă nu mai mult!
Până atunci vom continua să ne rupem maşinile pe străzile pe care sunt liniile de tramvai şi să sperăm că niciun coşciug din ăsta galben nu va sări de pe şine şi să ne strivească în trafic.