Virgil COSMA
jurnalist
Prost, ca de obicei. Moțiunea a fost un simplu exercițiu de imagine, alianța de guvernământ își vede cu sârg de continuarea procesului de demolare a societății și statului, opoziția caută subterfugii continentale, în speranța că va putea reveni triumfătoare pe plaiurile natale împinsă de organismele UE, Justiția dă rateuri asurzitoare, Sănătatea continuă să umple cimitirele, iar Serviciile fac politică în loc să ne păzească de hoți.
PSD s-a încărcat cu ură în ultimii ani. Generalizarea accesului nelimitat la „social media” (răspândirea știrilor pe rețelele sociale) a schimbat complet paradigma. Minciuna are picioare din ce în ce mai scurte, iar veștile, mai ales cele proaste, se răspândesc acum aproape instantaneu. De aceea, alegațiile ridicole ale premierului sau ale comunicatorilor PSD-ALDE sunt taxate, cu rare excepții, în aceeași zi. În special PSD, prin perpetuarea unor practici a căror nocivitate a fost demult devoalată – respectiv politizarea tuturor instituțiilor prin subordonarea lor unor persoane de calitate submediocră, dar excesiv de obediente, devalizarea bugetelor naționale și locale prin contracte preferențiale de obicei ne-executate și agresivitatea comunicatorilor pe canale media distorsionate – și-a atras o antipatie fără precedent.
Invocarea la nesfârșit a măririi pensiilor și salariilor nu mai ține. Oamenii au înțeles repede că amatorismul economic și modificarea unor cifre din pix au înghițit aproape instantaneu orice așa-zis avantaj. Orice om, oricât de simplu, se uită la ceasul pompei de benzină, la factura pe utilități, la valoarea coșului zilnic de cumpărături și înțelege pe dată că a fost păcălit. Nu-i trebuie nici academii poltice, nici emisiuni de lămurire. E atât de simplu: i s-au mărit veniturile, dar trăiește mai prost. Simpla rotire a privirii în mediul înconjurător îi determină aceleași concluzii. Nu are drumuri mai bune, clădirile nu arată mai bine, la spital dă șpagă și acum, chiar dacă personalului medical i s-au triplat veniturile, iar administrația este la fel de acră și necooperantă.
Într-unul sau două tururi, contează din ce în ce mai puțin, dacă diaspora va putea vota, actuala coaliție de guvernământ va lua la viitoarele alegeri și mai puțin decât a luat la europarlamentare, iar într-un viitor previzibil, nu mai mult de două mandate, poate să și dispară de pe scena politică. Nu mai au lideri credibili, i-au reactivat pe Năstase și Cozmâncă sau pe propriii copii – vezi cazul Plumb, care și-a făcut odorul șef de organizație județeană. Nu au nicio șansă la președinție și, potrivit tendințelor din sondaje, vor pierde toate marile orașe, în frunte cu capitala.
Nici de partea cealaltă nu avem perspective încurajatoare. Liberalii nu reușesc să iasă din capcana care era să-i termine definitiv, monstrul USL, nici să-i treacă în plan secund pe propriii baroni, din perioada în care au fost la guvernare. Cu un discurs neconvingător, fără soluții supuse dezbaterii publice, PNL joacă după regulile învechite ale lui „dați-vă jos, ca să ne urcăm noi”. Alegătorii nu așteaptă ca în locul X, un dobitoc dovedit, să-l vadă pe Y, un posibil viitor dobitoc dovedit, ci așteaptă soluții. Oamenii ar vrea să știe cum ne putem redresa, în cât timp și cu ce costuri, nu cine va fi la Interne sau la Justiție. PNL ne este dator cu o viguroasă reformă internă, înainte de a ne propune una pentru întraga țară.
Nici la cea de a treia forță – USR, investită acum cu cele mai mari așteptări și speranțe, lucrurile nu sunt clare. Plini de avânt, ținând strâns de stindardul discursului anti-corupție, pro justiție și dreptate socială, noii veniți se confruntă cu probleme pe care nu le-au clarificat nici măcar între ei înșiși. Alcătuind o grupare nedefinită doctrinar, un fel de jumătate pe stânga ecologistă cu accente puternice de socialism, jumătate pe dreapta economică, dar cu accente sociale, încă negociind pe viitoare liste, funcții și direcții de abordare ale problemelor grave ale economiei românești, încă într-o relație de concurență și împunsături reciproce cu PNL – viitori aliați, fără de care nu au cum să acceadă la guvernare – Alianța 2020 mai are un drum lung și greu de parcurs până să convingă decisiv în alegeri. Având deja un mic sindrom mesianic, USR/PLUS pare mai degrabă un „produs” european, uşor confuz ideologic, intransigent cu alții, dar cam concesiv cu sine.
Altfel, prestațiile guvernanților îmi aduc aminte de ministrul apărării al lui Saddam Hussein. În timp ce el perora la televizor despre „victoriile zdrobitoare” asupra imperialiștilor, americanii erau la doi kilometri zidurile Bagdadului. Cam așa și la noi. Ministrul de interne, cel care trebuie să asigure aplicarea legii, declară la televizor, cu subiect și predicat, că nu crede în aplicarea legii în România: „odată ce s-a întâmplat (condamnarea lui Dragnea, n. a.), cred că toată lumea a perceput asta ca pe un șoc”. Mai departe, își propune să-i facă o vizită, la închisoare, condamnatului. Între timp, șefa ei, dna Dăncilă, consiliată mai nou de un grup de foști generali din Servicii, perorează despre realizări de nimeni văzute, provocând dispreț și lehamite. Atunci, cu Irakul, am râs. Acum n-o mai putem face, fiindcă e vorba despre noi. De aceea și afirmația de la început.