Cu cinci zile înainte de 15 iunie, dată la care se împlinesc 130 de ani de la moartea marelui poet naţional Mihai Eminescu, lacul din pădurea de la Ipoteşti arată ca o ştioalnă părăsită, năpădită de bălării, stufăriş şi sălcii uscate.
Creat de comunişti în 1989, când s-a dorit ceva deosebit pentru a marca un secol de la dispariţia marelui poet, lacul se transformă pe zi ce trece într-o mlaştină – în raiul ţânţarilor. Ca nici într-un an, aproape că nu se mai vede luciul apei din cauza stufului, care a înfrăţit şi s-a întins peste tot. De altfel, nici măcar podul reabilitat acum doi ani nu se mai vede de stuf. Pe insulă, pe care odată se dorea mutarea unei statui de la Memorialul Ipoteşti, acum zace o salcie uscată, gata să se prăbuşească în mâl, care nu are nicio legătură cu cea descrisă în poezii de marele poet. Şi ca să ajungi aici, trebuie să fii foarte atent, pentru că podul te duce direct într-o băltoacă de mari dimensiuni, mai ales după ploile din ultimele săptămâni.
Luat prin surprindere de peisajul descris, preşedintele CJ, Costică Macaleţi, cel care a coordonat lucrările de realizare a lacului pe când era inginer la Oficiul de Gospodărire al Apelor (OGA), a cerut ieri dimineaţă directorului Memorialului „Mihai Eminescu”, de la Ipoteşti, cel care în administrare lacul, Ala Sainenco, să-l cureţe de vegetaţie „şi să arate ca pentru vizitatori până la sfârşitul săptămânii, pentru că vor veni diverşi oameni aici”. „Dacă e vegetaţie, e bine, dar mai trebuie şi curăţată, să nu fie agresivă”, a declarat Costică Macaleţi.
Istoria „Lacului cu nuferi” începe în anul 1988, când secretarului Comitetului Judeţean al PCR Botoşani, Lazăr Băciucu, i-a venit ideea creării acestuia după cunoscuta poezie a poetului. Timp de un an s-a muncit la defrişarea zonei, la colmatarea ştioalnei din pădure, la conturarea albiei de astăzi a lacului şi la construirea din nuiele, pământ şi pietre a insulei din mijlocul apei. Pentru că în zonă nu creşteau nuferi, aceştia au fost aduşi şi plantaţi aici de la Vorona, unde se regulariza un curs de apă, iar nuferii albi şi galbeni erau în pericol. Astfel, lacul pregătit pentru 15 iunie 1989 semăna leit cu cel descris în poezia „Lacul”.