George Lazăr
director
Din nou, la fel ca la alegerea lui Iohannis, de acum aproape cinci ani, la recentele europarlamentare s-au format, la oficiile diplomatice ale țării, cozi interminabile de români dornici să voteze. Un sociolog explica de ce oamenii au așteptat ore în șir pentru a-și exercita dreptul electoral: prin puterea dată de exemplul celorlalți, dar și pentru că simpla lor prezență și sacrificarea timpului în care au așteptat, a însemnat apartenența la grupul select al celor care și-au făcut datoria civică, în pofida efortului fizic necesar.
Ministerul de Externe s-a lăudat că a deschis de două ori mai multe locații pentru vot, număr care s-a dovedit total insuficient. Poate, dacă ar fi fost de zece ori mai multe, ar fi fost de ajuns. Însă, așa cum s-a dovedit, nu se poate merge după estimări. Trebuie amintit că la precedentul scrutin public, de acum aproape trei ani, s-au primit doar câteva mii de voturi prin corespondență, sistem profund birocratic testat atunci în premieră.
Aparent există puține posibilități prin care votul să devină cu adevărat universal, adică prin care să se ofere posibilitatea tuturor cetățenilor români, indiferent unde s-ar afla, să își exercite dreptul electoral. Numai că, pentru asta, funcționarii mult prea bine plătiți de la Ministerul de Externe ar trebui să ajungă în secolul 21, adică să iasă din închistarea cu care se cramponează să organizeze procesul electoral după metode de acum un secol. Votul după liste de alegători, cu ștampila pe buletine tipărite pe hârtie, e nu doar anacronic și scump, dar oferă și numeroase posibilități de fraudă, voluntară sau nu.
Cu doar o fracție din costuri se poate organiza cu adevărat un sistem de vot universal bazat pe tehnologii aflate în uz în ziua de azi. Probabil mulți dintre noi am auzit sau utilizăm deja un tip de card bancar numit Revolut. Pentru a primi un astfel de card nu este nevoie să intri în vreo bancă comercială. El se obține urmând niște pași simpli, pe internet, pe saitul securizat al băncii virtuale, iar în acest moment există în întreaga lume milioane de astfel de carduri.
Să ne imaginăm doar cât poate fi de simplu: în ziua votului, orice cetățean care a împlinit vârsta majoratului, își poate exercita dreptul de elector din fața telefonului sau tabletei sau laptopului, fie că se află acasă, la terasă la bere, la iarbă verde sau la antipozi, cu condiția să aibă o conexiune la internet. O aplicație îi permite să se autentifice, iar pentru aceasta trebuie să-și fotografieze actul de identitate și apoi să-și facă un selfie pentru confirmare. Adică exact ceea ce fac operatorii din secțiile de votare, numai că aplicațiile informatice pot face asta cu precizie mult mai mare (spre exemplu, de mai mulți ani, tehnologia pentru recunoașterea feței folosită de Facebook este net superioară ochiului uman). O dată identificat, omului i se oferă opțiunile de vot și da, votează! Votul lui este contorizat în mod anonim într-o bază de date și apoi ar putea primi chiar și un mesaj prin care să i se mulțumească pentru că și-a făcut datoria.
N-ar putea utiliza un asemenea sistem cei care nu au cunoștințele necesare să umble cu un dispozitiv smart, de regulă persoanele în vârstă care nici cu un automat bancar nu se pot descurca. Pentru ei, cu titlu de excepție, se pot organiza secții de votare, dar în cabina de vot, în loc de buletine tipărite pe hârtie și ștampile, vor găsi un ecran tactil și instrucțiuni simple ca să îl poată folosi. Iar cine nu se descurcă, asta e! Va trebui să renunțe, la fel ca analfabeții care nu pot vota pentru simplul motiv că nu știu să citească.
Pare științifico – fantastic? Deloc! În afară de cardul bancar menționat, tot mai multe aeroporturi din Europa și nu numai, au trecut la identificarea automată a pasagerilor, iar sistemele de securitate din marile metropole utilizează de ani buni tehnologia de recunoaștere facială.
Se poate presupune că o asemenea aplicație informatică poate fi fraudată. Da, așa este, asta dacă nu e suficient securizată. Saiturile băncilor comerciale sunt atacate zilnic de hackeri performanți, dornici să le ia banii. Organizații ale unor guverne ostile încearcă să spargă serverele instituțiilor esențiale ale altor țări. Cu toate astea, atât băncile cât și guvernele se apără cu succes, așa încât nu există nici un motiv tehnic pentru care o asemenea aplicație să nu poată fi folosită pentru procesul electoral. Există în schimb alte motive, cele de ordin politic. Un astfel de sistem ar duce la prezența masivă la vot a românilor și mai ales a tinerilor. Și nu este greu de loc să ghicim care partid s-ar da peste cap ca așa ceva să nu se întâmple. V-ați prins?
