Ciprian MITOCEANU
scriitor
S-au întâmplat atât de multe în ultimele câteva zile încât e posibil ca evenimente deosebit de importante să fie trecute cu vederea din cauza paravanului mediatic cauzat de condamnarea şi încarcerarea lui Dragnea. Săptămâna trecută erau prea puţini cei care credeau că se poate întâmpla aşa ceva, dar iată că s-a întâmplat. Comandantul Suprem a devenit un simplu condamnat, şi încă cu executare. A plecat ca prostul din funcţie, chit că nu a vrut. Şi nu i-au făcut figura nici ăia patru băieţi cu priviri criminale, nici statul paralel şi nici binomul şi alte bazaconii inventate de televiziunile de partid care s-au lansat într-un interminabil priveghi care va respecta tradiţia lui „despre morţi numai de bine”. Bine, Dragnea nu a plecat şi din viaţă, dar viitorul lui politic a devenit dintr-o dată inexistent. E foarte probabil ca, atunci când va fi eliberat, partidul să nu-i ofere aceeaşi primire călduroasă de care s-a bucurat Adrian Năstase. Va fi eliberat într-un anonimat total şi se va retrage în Brazilia, unde jură că nu are niciun fel de proprietăţi.
Deja foarte mulți dintre cei care-i pupau mâna şi-i ridicau osanale au început să se reorienteze sau măcar încearcă să lase impresia că tot răul din PSD era reprezentat de Dragnea. Şi, de vreme ce Dragnea a fost pus la păstrare, PSD a devenit bun. Cam greu de înghiţit gogoaşa asta, mai ales că am mai trecut prin aşa ceva în urmă cu vreo treizeci de ani. După ce Ceauşescu a fost trimis la veşnică odihnă, cei care au preluat guvernarea cu japca au încercat să ne convingă că singurii comunişti din ţara asta au fost Cârmaciul şi Savanta. Restul?! Restul au fost doar nişte exploataţi, victimele paranoiei celui considerat, până la simulacrul de proces, drept cel mai iubit fiu al poporului. Ei ştiau că poporul suferă, că sunt nevoi şi nedreptăţi, dar ce să te faci cu nebunul care tăia şi spânzura? Tătucul Iliescu vorbea atunci de comunism cu faţă umană. Când şi-a dat seama că nu prea ţine figura, că treaba cu comunismul irită, a trecut la social-democraţie şi România a ajuns unde a ajuns.
Acum lumea se leapădă de Dragnea cu mai multă energie decât, până mai ieri, îi cerşeau favorurile pentru folosul personal sau al rubedeniilor care trebuiau angajate la stat pe lefuri babane şi cu pensii speciale, dacă se poate… Lepădarea de Dragnea a atins proporţii epice şi nu e decât începutul.
Dăncilă a preluat frâiele, cel puţin acesta este mesajul oficial, însă pentru cine ştie să privească mai atent e doar semnalul că sforile marionetei au ajuns pe alte mâini.
Din noianul de declaraţii făcute după ce PSD a pierdut alegerile europarlamentare, iar Dragnea s-a prezentat la închisoare pentru a evita spectacolul cu poliţişti, merită ceva atenţie cele făcute de Marian Oprişan şi Cătălin Rădulescu „Mitralieră”. Oprişan, baronul de Vrancea, a ţinut să precizeze că în România trebuie înţeles un lucru: cei care fură trebuie să meargă la puşcărie, dar pe bază de probe certe şi nu pe denunţuri calomnioase. Îmi aduc aminte de Fordul Shelby cu care Oprişan se afişa pe domeniul feudal şi-mi dau seama că e nevoie încă de multe probe certe pentru a-l înfunda, mai ales că maşina despre care am pomenit, ca şi multe altele, e primită de la mama sa. Care s-a descurcat în viaţă, nu glumă. Asta să nu mai pomenim despre palatul de la Boloteşti. Bag de seamă că Oprişan priveşte mai mult spre viitor decât spre trecut. Cine va mai fura să o încurce; cine a furat să fie sănătos. Oricum, e posibil ca sforile Neconflictualei să ajungă în stăpânirea lui.
Cătălin Rădulescu „Mitralieră” este unul dintre puţinii partizani care i-au mai rămas lui Dragnea. Nici nu are cum altfel. Probabil regretă enorm că şi-a asociat numele de Dragnea şi acum îi este imposibil să găsească un alt partid care să-l primească. De fapt, nici în PSD nu prea mai are loc pentru că s-a declanşat vânătoarea fidelilor lui Dragnea. Nu pentru că partidul vrea primenire în adevăratul sens al cuvântului, ci pentru că lupii cei flămânzi şi tineri vor funcţii şi foloase. Prin urmare, lui Mitralieră nu-i rămâne decât să-şi verse furia neputincioasă şi să ceară celor care au votat PSD să dea înapoi ceea ce au primit prin mila acestuia. Medicii să dea salariile mărite înapoi şi să plece peste hotare. Profesorii să plece la fructe, iar agricultorii să predea subvenţia.
Interesant mod de a privi lucrurile. În sfârşit, vedem şi noi ce reprezintă cetăţeanul în ochii şmecherului de partid. Doar un soi de masă de manevră care trebuie să voteze cu cel care i-a dat. Nu contează că i-a dat cu o mână şi i-a luat cu ambele, i-a dat ceva. Şi cetăţeanul e obligat să-şi arate recunoştinţa. Nici nu i se cere mult; i se cere să voteze şi el, cetăţean nerecunoscător, ce face? Se lasă prostit de statul paralel şi pune ştampila pe adversar.
De ce nu cere Rădulescu şi returnarea banilor căpuşaţi de administraţiile judeţene şi locale? De ce nu cere banii pe pensii speciale? De ce e aşa selectiv şi are pretenţii numai de la medici, profesori, agricultori şi pensionari de rând? Dacă vrea bani înapoi, atunci să ceară de la toată lumea, inclusiv de la colegul (deocamdată) Oprişan, care nu vede cu ochi buni furtul din banul public.
Unii schimbă macazul, alţii fac risipă de venin. Spectacolul abia începe, iar biletele costă scump. Şi ghici cine plăteşte toată mascarada?
