Ciprian MITOCEANU
scriitor
La PSD e foame mare de voturi sau, pur şi simplu, e vorba despre altceva? Înclin spre cea de-a doua variantă, pentru că de prea multe ori cei care ne conduc au dat dovadă de lipsă de viziune şi responsabilitate. Prea multe dintre deciziile pe care guvernanţii le anunţau ca fiind în folosul românilor şi-au dovedit efectul contrar. Asta deşi specialiştii – vorbim de specialişti adevăraţi, nu de specialiştii Guvernului şi ministerelor – au demonstrat de la început că e vorba de măsuri catastrofale. Evident, n-a ţinut nimeni cont de părerea celor care ştiau ce spun, de asta s-a ajuns aici, dar cel mai tragic e faptul că nota de plată pentru tâmpeniile aleşilor a fost plătită tot de omul de rând şi nu de cei care au produs pagubele.
Ştirea că Dăncilă a decis eliminarea autorizaţiei de construcţie pentru lucrări de investiţii locale a fost privită iniţial drept glumă. Din păcate, de prea multe ori Neconflictuala a demonstrat că nu are câtuşi de puţin umor în dotare. Paradoxal, deşi e capabilă să stârnească hohote de râs de fiecare dată când deschide gura.
Totuşi, până la urmă s-a dovedit că este adevărat. Aflată marţi pe la Suceava (sau pe la Hunedoara; nu e foarte clar prin ce lumi paralale bântuie premierul neconflictual), Dăncilă a dat marele anunţ. Guvernul va elimina autorizaţia de construcţie pentru ca primarii să poată accesa mai uşor Fondul de Dezvoltare şi Investiţii. Evident, printr-o ordonanţă, pentru că altfel nu e posibil. Cică măsura va reduce birocraţia şi implicit va duce la dezvoltarea României. Chiar dacă cei de afară privesc cu invidie la frumoasele noastre sate, e loc şi de mai bine.
Autorizaţia de construcţie nu e un moft şi în niciun caz nu e doar o hârtie menită să îngroaşe dosarul. Rolul acesteia este de a proteja valori sociale (termenul e destul de vag, trebuie să recunoaştem), sănătatea locuitorilor, patrimoniul arheologic, construit şi natural. Şi mai trebuie să asigure şi securitatea în exploatare. De aceea obţinerea unei astfel de autorizaţii presupune parcurgerea unor proceduri; nu se acordă de cine se nimereşte şi în orice condiţii. Există nişte responsabilităţi care trebuie asumate, nu doar de specialişti, ci şi de autorităţile locale. Ori, în lipsa autorizaţiei cine îşi mai asumă responsabilitatea? Nimeni…
Într-o vreme, aleşii nu semnau actele oficiale pentru că se temeau că vor fi săltaţi de DNA. Statul paralel băgase spaima în ei. Acum, când Kovesi nu le mai suflă în ceafă, oamenii nu doar că-şi pot permite să fie mai relaxaţi, dar vor să fie exoneraţi de orice responsabilitate. Şi aici intervine cine trebuie – că doar nu crede cineva că ideea a apărut şi s-a dezvoltat în capul celui mai jignit premier de după 1990 – care le oferă nu doar liniştea, ci şi libertatea de a face orice după cum îi taie capul. Normal, serviciul trebuie răsplătit pentru că la noi încă funcţionează regula mâinilor care se spală reciproc. Europarlamentarele tocmai trec, se apropie şi alte alegeri cu miză mult mai importantă. E bine să-ţi ai primarii aproape şi, mai ales, să le dai de înţeles că, dacă vin ceilalţi la putere, praful se alege de toată armonia.
Dar cât timp primarii îşi vor da mâna pentru a susţine actualul guvern, totul va fi bine. Liber la urbanizare şi clădiri rezistente la cutremure, liber la haos şi indisciplină în construcţii şi la încălcarea legii – să ne gândim la ce probleme sunt acum, când încă mai există piedici legale.
Nu ştiu dacă ideile făcute publice prin gura premierului Dăncilă vor deveni realitate. E de dorit să rămână la stadiul de vorbe-n vânt. Ordinul Arhitecţilor din România a reacţionat, considerând desfiinţarea autorizaţiei de construcţie drept un act riscant şi discriminatoriu. Personal aş adăuga că e şi iresponsabil.
Ordinul Arhitecţilor precizează că autorizaţia de construcţie ţine de siguranţa publică şi recomandă simplificarea procedurilor prin care autorităţile locale să acceseze fondurile, dar e de la sine înţeles că e încă un glas care strigă în pustiu. Cât timp nu e auzit de nimeni, ce mai contează competenţa celui care strigă? Dăncilă oricum nu va ţine cont de ceea ce spun specialiştii. Chiar dacă-i aude, nu are puterea şi determinarea necesară pentru a ţine cont de părerea lor. Iar păpuşarului care trage sforile puţin îi pasă, indiferent de rezultatele finale. Dacă iese prost nu e vina lui, e a premierului. Şi el îşi poate face rost oricând de o nouă marionetă.
