Marius ILINCARU
jurnalist
Valea Uzului, una dintre cele mai frumoase zone ale ţării, dar uitată cu desăvârşire de români. Atât de românii simpli, cât şi de cei care au avut puterea în ultimele trei decenii şi care acum vor să profite electoral de pe urma scandalului interetnic.
Este un tărâm în care natura nu a fost violată aşa cum s-a întâmplat în restul zonei montane a ţării. Şi asta nu pentru că locuitorii din zonă au fost mai deschişi la minte. Nu! Aici timpul curge parcă altfel, şi asta pentru că atât autorităţile centrale, cât şi de cele locale din Bacău şi Harghita au preferat să nu vadă problemele cu care se confruntă zona.
Pentru a urca pe firul apei de la Dărmăneşti până la Sânmartin îţi trebuie nervi de oţel şi o maşină bună, chiar foarte bună, de preferat de teren, dar şi câteva ore disponibile, deşi sunt câteva zeci de kilometri. Drumul e puţin spus impracticabil, dar efortul merită toţi banii şi nervii, zona fiind mirifică şi se păstrează aşa cum mulţi de vârsta a doua şi a treia şi-o aduc aminte din zilele pe care le-au petrecut atunci când funcţiona tabăra de la Valea Uzului, care a fost închisă după aderarea la UE pentru simplu motiv că era acoperită cu azbest. Bineînţeles că atunci nimeni nu a luat decizia raţională de a schimba acoperişul, ci au lăsat-o în paragină ani de zile şi abia acum câţiva ani a fost numit un paznic, dar după ce s-a furat tot ce se putea fura.
Pădurile au fost retrocedate în special etnicilor maghiari, care au mai şi cumpărat de la români şi s-au constituit în composesorate. Cum zona este una de „frontieră” între judeţe, o parte dintre terenuri, fâneţe, păduri au rămas în administrarea comunelor Agăş, Asău şi Dărmăneşti şi de aici porneşte totul, deoarece etnicii maghiari îşi doresc trecerea terenurilor la Sânmartin, în autoproclamatul „Ţinut Secuiesc”. Problemele sunt amplificate şi pentru că în zonă activează un grup extremist care vrea independenţa de România şi pe care autorităţile s-au făcut ani de zile că nu-l văd.
Pe acest fond a venit şi incidentul din cimitirul internaţional al eroilor de la Valea Uzului. Primăria Dărmăneşti a vrut şi chiar a construit în 2018, an centenar, 52 de cruci mici pentru eroii români şi una mare la intrarea în cimitir. Mai mult, primarul din Dărmăneşti a vrut să le „inaugureze” abia acum, în plină campanie electorală. Extremiştii maghiari le-au acoperit cu saci negri, iar politicienii români şi maghiari nu ştiu cum să tragă cât mai mult foloase electorale de pe urma acestui incident.
Toate acestea se întâmplă din cauza impotenţei celor care ne-au condus în ultimii 30 de ani de a rezolva cu adevărat problemele comunităţilor. Dacă această zonă nu ar fi fost uitată de lume, dacă pe drumul dintre Dărmăneşti şi Sânmartin – care leagă cele două judeţe – ar fi fost turnat măcar odată asfalt în ultimele trei decenii, dacă măcar se schimba acoperişul de pe tabără şi aceasta ar fi fost menţinută în viaţă, dacă se făceau corect şi la timp retrocedările pentru ca în zonă să se poată dezvolta un turism civilizat – pentru că potenţialul este enorm -, iar etnicii maghiari şi români nu se mai simţeau abandonaţi, incidente precum cel de la sfârşitul săptămânii trecute nu ar fi avut loc. Şi asta pentru că omul, indiferent de etnie, nu-şi doreşte decât un trai mai bun pentru el şi familia sa, iar statul român nu a făcut nimic în acest sens, ci din contra a preferat să-şi ţină cetăţenii în sărăcie şi mizerie pentru ca politicienii să-i poată manipula ori de câte ori aveau nevoie. Acum, se culeg roadele şi, din păcate, nu sunt prea dulci.
