Cristina-Ionela Kashyap, comisarul şef al Comisariatului Judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu, susţine că angajaţii instituţiei nu fac politică şi nici nu dau soluţii primarilor, dar edilii localităţilor sunt cei trebuie să găsească soluţii în problema racordării gospodăriilor la canalizare
Reporter: – România riscă să intre în infringement pentru canalizare, iar la Botoşani sunt multe cazuri în care oamenii refuză să se conecteze la canalizare, deşi aceasta este trasă până în faţa gospodăriilor.
Cristina-Ionela Kashyap: – Nouă, în martie, la controlul tematic pe salubrizare, pe lângă punctele pe care le urmărim în fiecare an, ni s-a adăugat şi partea de canalizare şi, în acest sens, transmitem către primării o solicitare ca, în termen de trei luni de la momentul controlului inspectorilor Gărzii Naţionale de Mediu Comisariatul Judeţean Botoşani, să notifice toţi potenţialii, persoane fizice şi juridice, care se pot conecta la reţeaua de canalizare din comuna respectivă, pentru că acum vorbim de localităţi de peste 2.000 de locuitori. Infringement-ul pe Directiva 91 vizează această categorie. Noi nu avem până acum refuzuri, să ne spună UAT-ul (n.r. – Unitatea Administrativ Teritorială – comună sau oraş): „am trei cetăţeni care ne-au refuzat”, că au dat scris că refuză.
– Sunt cazurile de la Tulbureni, făcute publice de către operatorul de apă, Nova Apaserv, unde, deşi reţeaua este făcută prin fonduri europene de ceva timp, oamenii refuză să se conecteze, pentru că este prea scump.
– Acest gen de control l-am făcut şi anul trecut şi am solicitat şi operatorului de apă şi UAT-ului care are reţea de canalizare în administrare proprie, lista celor care sunt neracordaţi. Până în acest moment, nici operatorul de apă şi nici UAT-urile, care ne-au transmis datele din 2018, nu ne-au dat o listă a celor care au refuzat.
– Ce riscă o persoană care refuză să se racordeze dacă există reţea de canalizare?
– Legislaţia în acest domeniu, în momentul de faţă, este foarte clară şi se referă doar la UAT-urile unde există reţea de canalizare cu staţie de epurare. Astfel, persoanele fizice şi juridice trebuie să se racordeze la sistemul de canalizare sau să facă dovada că au o staţie de epurare mai performantă decât cea la nivelul UAT, nu există varianta cu fose ecologice. Îmi veţi pune întrebarea: „Domnule, dar eu am fosă ecologică?”. Nu, trebuie să faceţi dovada că aveţi o staţie de epurare mai performantă decât cea comunală. Dacă nu, legea prevede şi sancţiuni. Cuantumul, de exemplu, pentru persoane fizice este între 4.000 şi 6.000, dar aceste sancţiuni – trebuie să fim clari de la bun început – le pot aplica: primarii sau împuterniciţii acestora, preşedinţii de consilii judeţene şi Garda de Mediu. Deci, nu suntem doar noi cei care aplicăm sancţiunile.
– În fapt, cine va aplica sancţiunile?
– Eu, Garda de Mediu, ar trebui să am o dovadă că o persoana respectivă chiar a refuzat, că i s-a adus la cunoştinţă că trece reţeaua de canalizare, a fost somat şi a refuzat. Noi, ca şi instituţie, nu putem să ne ducem şi să amendăm direct. Plus că ar trebui să ştim cine e proprietarul locuinţei, lucruri care se ştiu la nivel de UAT.
– Deci, dumneavoastră aţi notificat sau notificaţi…
– Noi notificăm UAT-ul, ca în termen de trei luni de zile să notifice toate potenţialele persoane fizice şi/sau juridice să se racordeze la reţeaua de canalizare.
– OK, după trei luni, adică în vară, ce se întâmplă?
– După trei luni, UAT-ul trebuie să ne trimită lista persoanelor neracordate la reţea.
– Aşa. Mai departe.
– De exemplu, anul trecut nu am primit lista persoanelor neracordate, ci a persoanelor racordate, exact invers ce am cerut.
– Şi în aceste condiţii, ce faceţi?
– În momentul în care trasăm o măsură UAT-ului, vom merge să verificăm realizarea măsurii. Adică primarul trebuie să notifice, să someze, să aplice el sancţiuni şi după acea, dacă nu face el faţă şi ne cere, intervenim noi.
– Şi această procedură cât durează?
– Noi am început controlul tematic la începutul lui martie, pe 12 martie, nici până acum nu am terminat să facem toate cele 78 de UAT-uri. Cu şase comisari, cu câte reclamaţii vin în fiecare zi la Comisariat, cu alte controale pe care le avem cu termen, nu am terminat. Până acum am făcut doar 54 de primării. Mai am diferenţa de primării şi după aceea s-o luăm de la capăt şi să mergem să verificăm realizarea măsurilor. Ar trebui să stăm să facem control doar pe primării.
– În condiţiile acestea, să continuăm exerciţiul…
– Ultima măsură în cazul primăriilor este să transmită, la finalizarea termenilor, măsurile realizate şi noi putem să urmărim din hârtii, „mi-a transmis / nu mi-a transmis”. Şi exact asta vom face. Plus că aceste solicitări au venit şi de la Ministerul Dezvoltării prin intermediul Prefecturii, deci primarii sunt conştienţi de această situaţie.
– Primarii riscă ceva dacă nu-şi amendează concetăţenii?
– Riscă sancţiunea pe UAT.
– Această sancţiune, la cât se ridică?
– Ştiţi cum, o sancţiune nu se poate da din birou. Te duci la faţa locului, vezi. Poate omul a făcut…
– O sumă estimativă, până la cât se poate ajunge?
– Depinde şi de echipa de comisari, cum interpretează. Poate să fie 10.000 de lei, dar comisarul care se duce acolo poate să-i dea doar avertisment şi să nu-i dea 10.000.
– Deci maximum este 10.000?
– Pentru măsură nerealizată, dar el poate să aibă zece măsuri de realizat şi dacă nu a realizat nici o măsură îi dăm…
– Cum credeţi că vor amenda primarii oameni care în scurt timp vor merge să-i voteze?
– Dar noi nu facem politică şi nici nu dăm soluţii primarilor. Am văzut că sunt primării care au tăiat ajutorul social, au amendat şi cetăţeni prin Poliţia Locală, adică nu cred că nu vor lua măsuri… Eu nu cred că un primar îşi doreşte să vină Garda de Mediu să sancţioneze populaţia în UAT-ul respectiv, pentru că el ar putea, pe legislaţia lui, pe HCL (n.r. – hotărârea de consiliu local) pe care-l are, să aplice o sancţiune mult mai mică, pe când sancţiunile noastre au o altă valoare. Deci, eu nu cred că vor veni primari care să ne dea liste cu cetăţeni care refuză să se conecteze la canalizare, o să găsească soluţii să-şi rezolve problema şi noi vom ţine aproape de ei, pentru ca problema chiar să fie rezolvată.
– În condiţiile acestea, nu devine o normă neaplicabilă, precum asigurările obligatorii de locuinţe?
– Pe asigurările obligatorii nu avem infringement. Odată ce stăm cu această secure deasupra capului… De exemplu, când a fost situaţia de infringement pe depozite necontrolate (n.r. – gropi de gunoi) neînchise în termen, comisarii mergeau săptămânal şi din 68 de depozite, la nivel naţional, majoritatea s-au închis.
– Avem un depozit la Botoşani care încă…
– Botoşaniul nu a avut depozite pe infringement, neînchise pe infringement. Nici Darabaniul, nici Săveniul nu au intrat pe infringement.
– Dar au depăşit deja termenul.
– Da, nu sunt închise, sunt cu activitate sistată, dar nu au fost printre cele 68 de depozite vizate de infringement.
– Dar să revenim la canalizare. Această normă a Ministerului Dezvoltării nu a fost cumva făcută doar pentru a evita infringement-ul şi să arătăm Europei că am făcut şi noi ceva?
– Nu. Legislaţia nu este de anul acesta sau de anul trecut, ci este din 2006 şi sancţiunile tot de atunci sunt scrise în legislaţie.
– Şi atunci de ce a trebuit să vină Ministerul Dezvoltării la începutul anului cu această…
– Pentru că a venit Uniunea Europeană şi ne-a tras de urechi. „Uitaţi, dumneavoastră aţi avut termen până pe 31.12.2018”. Atunci s-a închis termenul. Noi am negociat termenul, noi ne-am asumat termenul că până la 31 decembrie 2018 o să facem staţii de epurare în fiecare localitate care are peste 2.000 de locuitori. Sau aglomerare, pentru că sunt câte două comune care au o singură staţie de epurare.
– S-au făcut proiecte europene de aducţiune de apă, unele chiar şi cu canalizare, iar lumea nu se racordează. Aceste proiecte se descarcă pe operatorul de apă, pentru că, la un moment dat, trebuie să le preia.
– Da, ştiu că sunt unele investiţii care nu sunt preluate de către operatorul de apă şi din controalele pe care le-am făcut aceste staţii de epurare nu au debitul la care au fost proiectate, ceea ce implică costuri foarte mari din partea UAT-ului şi a operatorului de apă. La una dintre comune, chiar zilele trecute am vorbit cu un cetăţean şi mi-a zis „o să-mi tarifeze şi canalizarea”. Am apă, am canalizare, îmi trec pe la poartă, reţeaua de apă mi-am adus-o în casă, dar canalizarea nu am vrut, în momentul în care mă pune să plătesc şi canalizarea, o lună, două nu o să tragă, dar dacă tot plătesc…
– Majoritatea persoanelor care trăiesc acum în mediul rural nu-şi permit să plătească trei-patru mii de lei cât costă racordul la canalizare, să fim realişti. Sunt bătrâni mulţi. Aici este problema cea mare a Moldovei.
– Noi, ca şi instituţie, nu discutăm partea financiară. Eu nu merg la primar să-l întreb: „De ce nu se racordează?”, „Cât costă?”, „Care este motivul?”. Nu ăsta este rolul nostru.
– Şi cum să se armonizeze cele două lucruri?
– Primarul să găsească soluţii. Primarul respectiv aşa a gândit: „în momentul în care am să-i bag şi canalizarea în preţ o să se conecteze, doar nu o să plătească un serviciu de care nu se foloseşte”.
– Dar este legal să bage şi canalizarea în preţ?
– Nici asta, pe parte de fiscalitate, nu o controlăm noi ca şi instituţie. Primarii pot să le spună: „ori nu te conectezi şi-ţi dau amendă, ori îţi bag canalizare în preţ”. Nu cred că omul are de ales. Uitaţi, odată am auzit o discuţie între două persoane. Una dintre ele avea fosă şi îi spunea celeilalte costurile cu vidanjarea. Eu, sincer, m-am speriat. Costurile pentru o fosă septică sunt mult mai mari decât cele pentru canalizare.
– Vorbim de mediul rural, de oameni care 90% nu au nici măcar fosă septică.
– Să ştiţi că acum şi în mediul rural oamenii se conectează şi la reţeaua de apă. Iniţial, da, era o reticenţă. Am exemplu de la mine, de la ţară. Pe strada pe care locuiau părinţii mei erau foarte puţini conectaţi la reţeaua de apă, dar, în timp, şi-au dat seama că este musai pentru confortul nostru.
– Dumneavoastră cereţi primarilor să amendeze…
– Nu, noi nu cerem. Am trasat doar o măsură pe care primarii trebuie să o îndeplinească. Am găsit o neconformitate, am stabilit măsura.
– Ei ar trebui să amendeze pe cei care au WC-urile în fundul curţii, cum se spune la noi, în Moldova, dar uităm că judeţul Botoşani este pe locul 3, la nivel naţional, cu şcoli care au grupurile sanitare în curte. Sunt 207 cazuri.
– Deci, să ne înţelegem, vorbim doar despre comune care au reţele de canalizare. Pentru că nu în toate comunele există reţea de canalizare.
– Sunt şi astfel de cazuri, instituţii publice, şcoli care devin pericol public pentru copii.
– Nu ştiu, nu am primit până acum niciun refuz de la niciun UAT şi nici de la operatorul de apă, conform căruia agentul economic sau instituţia cutare refuză să se conecteze la reţeaua de canalizare.
– În concluzie, din momentul în care a intrat în vigoare legea şi până în prezent nu s-a dat nici o sancţiune?
– Noi nu am dat nici o sancţiune.
