România are cel mai ridicat cost fiscal pentru angajat (40,85%) din 26 de ţări europene. Un angajat român care este remunerat cu salariul minim pe economie, 2.080 de lei, pleacă la sfârşitul lunii acasă cu doar 1.263 de lei.
Taxele pe muncă din România sunt semnificativ mai mare decât cota efectivă de impozitare din alte ţări din Europa Centrală şi de Est: 17,86% (Slovacia), 22,40% (Bulgaria), 29,29% (Polonia) şi 33,5% (Ungaria). „În mod surprinzător sau nu, ţările cu un nivel al salariului minim scăzut au costuri fiscale mai mari pentru angajaţi. În timp ce Irlanda, ţara cu cel mai înalt nivel al salariului minim net din UE/SEE/Elveţia, are o cotă efectivă de impozitare de 24,07% pentru angajat, România, ţara cu cel de-al doilea cel mai mic salariu minim net din UE/SEE/Elveţia, are o cotă efectivă de impozitare de 40,85%”, explică Mădălina Racoviţan, Partener Consultanţă Fiscală şi Head of People Services, KPMG în România, la lansarea celei de-a 4-a ediţii a Ghidului privind detaşarea internaţională a lucrătorilor.
Din cele 21 de ţări incluse în studiu care au un salariu minim stabilit la nivel naţional, România se situează pe locul 19 cu un salariu minim de 439 euro, urmată doar de Letonia (430 euro) şi Bulgaria (286 euro). Începând cu acest an, România are un salariu minim diferit pentru industria construcţiilor (633 euro), semnificativ mai mare decât cel standard. În acest context, România se situează în sectorul construcţiilor pe locul 16 din cele 26 de ţări care au furnizat informaţii referitoare la salariul minim brut aplicabil în acest domeniu.
În contextul globalizării, transformării digitale şi dorinţei tot mai mari de flexibilitate, respectarea cerinţelor legale aplicabile lucrătorilor mobili creează o provocare adiţională pentru organizaţii. De asemenea specialiştii KPMG atrag atentenţia că angajatorii trebuie să se asigure că respectă cerinţele Directivei privind detaşările internaţionale, inclusiv cerinţele privind acordarea salariului minim, precum şi cele specifice fiecărei ţări în ceea ce priveşte obligaţiile de înregistrare la autorităţile competente.
