Părăsim sfera botanicii pentru un alt domeniu al biologiei, anume zoologia. Și aici, de-a lungul vremii, s-au format mai multe expresii care au părăsit domeniul strict al zoologiei, ajungând în vorbirea obișnuită cu înțelesuri ce par îndepărtate de sensul originar al termenilor. Pentru început, să amintim câteva asocieri pe care le folosim adeseori în exprimarea curentă și care au legătură cu zoologia. Viclean ca vulpea, lacom sau nesimțit ca porcul, puternic sau curajos precum leul, încăpățânat ca măgarul, agil ca maimuța, înțelept ca bufnița, fioros ca un tigru, credincios precum câinele, harnic precum albina sau furnica etc. Folosim, de asemenea, expresii precum nas „acvilin” (în latină „aquila” = vultur), ochi „vulturești”, gesturi „feline” (latinescul „felis” = pisică), a râde „mânzește”, a avea viață de „câine”, ochi „împăienjeniți”, a se „împăuna”, a merge ca o „curcă” beată, lacrimi de „crocodil”, memorie de „elefant”, se culcă odată cu „găinile”, se uită ca „boul” la poartă nouă sau se uită ca la „urs” etc.
Există, însă, cuvinte a căror apropiere de zoologie este aproape imposibil de constatat de către neinițiați, deși ea există. Să luăm, bunăoară, termenii „capriciu” și „cabrioletă”. La prima vedere, nu există vreo legătură între ei sau între ei și zoologie. Capriciul desemnează ceva ciudat, neașteptat, schimbător, având ca sinonime cuvintele toană, hachiță, fantezie, arțag (dexonline.ro). Pe de altă parte, cabrioleta este o trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de un singur cal, termeni sinonimi fiind brișca sau șareta (dexonline.ro).
Cuvântul capriciu a ajuns în limba română împrumutat din italienescul „capriccio”. Italienii, la rândul lor, au moștenit cuvântul din latinescul „capra”, care înseamnă capră. Acest animal, capra, a devenit așadar un simbol al nestatorniciei. Cei din mediul rural sau cei care ați copilărit pe lângă bunici de la țară care aveau și capre știți cât de zburdalnică și imprevizibilă e capra. Se cațără peste tot, cu o sprinteneală deosebită, iar salturile sale sunt dezordonate și nu le poți anticipa, cel mult asiști neputincios la efectuarea lor. Există și un proverb referitor la comportamentul caprei, „capra sare masa, iada sare casa”. Prin extensie de la comportamentul caprei, termenul a ajuns să-i definească pe oamenii „capricioși”, cu toane, imprevizibili și inconstanți, cei care „sar” de la o atitudine la alta și adoptă comportamente diferite în perioade scurte de timp.
Cât despre cabrioletă, explicația e aproximativ aceeași. Noi am preluat cuvântul pe filieră franceză („cabriolet”), dar francezii, la rândul lor, au luat termenul din italienescul „capriola”, însemnând salt ager, agil, tumbă, capriola fiind un derivat al latinescului „capra” = capră. Agilitatea caprei a dus la folosirea denumirii și pentru cabrioletă, o trăsurică ușoară, sprintenă, căreia îi poți schimba rapid direcția.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
