„Izvorul Tămăduirii” este o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului şi arată rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Izvorul Tămăduirii aminteşte de minuni săvârşite la un izvor de lângă Constantinopol.
Potrivit tradiţiei, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din acea zonă. A întâlnit un bătrân orb care i-a cerut să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon a căutat un izvor, dar nu l-a găsit. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon a găsit un izvor din care i-a dat orbului să bea, i-a spălat faţa cu această apă, iar orbul a început să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire a construit o biserică şi mai mare. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli. Credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului) se pot inchina în Biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.
Creștinii merg astăzi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasma Mică. După slujba de sfinţire a apei, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată. În mediul rural, există tradiţia ca vitele de povară să fie stropite cu agheasmă, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Nu sunt uitate nici grădinile şi livezile, scopul stropirii cu agheasmă fiind acela de a avea un an bogat. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei.
