Migrarea forţei de muncă lasă urme adânci în sufletele a mii de copii botoşăneni. Banii şi cadourile trimise cu regularitate de către părinţii din străinătate nu alină însă şi dorul din sufletele copiilor.
Datele centralizate de conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean arată că numărul oficial al preşcolarilor şi elevilor cu părinţi la mii de kilometri depărtare este în creştere. Astfel, dacă în decembrie 2019, 6.765 de copii (10,61% din populaţia şcolară) figurau în evidenţe ca având unul sau ambii părinţi plecaţi, în luna martie, numărul acestora a ajuns la 7.502 (11,77%). Aici intră 5.303 copii cu un singur părinte plecat, 1.130 care au părintele unic susţinător al familiei aflat în străinătate şi 1.069 de copii cu ambii părinţi plecaţi. Situaţia nu este 100% reală, dat fiind faptul că nu-i include pe copiii care nu frecventează grădiniţa, sau pe cei care au abandonat şcoala.
În plus, chiar şi cu aceste date cifrele ar fi departe de realitate, deoarece la un moment dat se estima că 100.000 de botoşăneni ar fi plecaţi peste hotare, ceea ce ar însemna că aproape 20.000 de copii ar creşte departe de părinţi. De altfel, sunt foarte multe clase în care mai mult un sfert dintre copii au cel puţin un părinte plecat peste hotare.
„Plecarea părinţilor îi afectează profund”
„Pe mulţi dintre aceşti elevi plecarea părinţilor îi afectează profund, în cele mai multe cazuri aceştia ajung să aibă rezultate şcolare mai slabe, să fie implicaţi în diverse acte de indisciplină şi, nu în cele din urmă, să fie declaraţi în risc de abandon şcolar. Problema este cu atât mai gravă în cazul minorilor lăsaţi fără niciun adult care să-i supravegheze”, a declarat Gabriel Hârtie, inspector şcolar general.
Potrivit oficialului, obligaţia dascălilor este de a-i identifica pe copiii ai căror părinţi sunt plecaţi să muncească în străinătate, pentru ca aceştia să fie incluşi în programe de consiliere individuală şi de grup şi în diverse activităţi extraşcolare.
Alina Robu, directorul Centrului Judeţean pentru Resurse şi Asistenţă Educaţională, spune că oferirea de suport acestor copii, în vederea dezvoltării personale şi integrării optime în viaţa socială şi în activitatea şcolară, este una dintre atribuţiile profesorului consilier şcolar.
Sute de copii au beneficiat de consiliere
Din totalul de 2.252 de copii care au trecut pragul unui cabinet şcolar de asistenţă psihopedagogică în semestrul I al anului şcolar 2018-2019 pentru a beneficia de consiliere individuală, 480 au unul sau ambii părinţi plecaţi.
„Îmi amintesc de primul copil care a venit în cabinet. Era o fetiţă de clasa a V-a, care mi-a spus «eu nu cred că am o problemă anume, dar vreau să mă asculte cineva. Mama a plecat la muncă în Italia, iar tata vine acasă doar la sfârşitul săptămânii. Fratele meu e la liceu, iar eu nu am cu cine să vorbesc». Aşa începe dezvăluirea unei drame care se petrece în sufletul copilului cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, sau chiar în alte judeţe din ţară. O suferinţă care se accentuează adesea în preajma sărbătorilor de Paşte sau de Crăciun, evenimente care se sărbătoresc în mod tradiţional în familie. Care tradiţie? Care familie?”, afirmă Alina Robu.
Activităţile pe care le desfăşoară psihologii şcolari individual cu aceşti copii scot ulterior la iveală o multitudine de probleme în plan cognitiv, afectiv şi comportamental: dificultăţi de recunoaştere şi de gestionare a emoţiilor, abilităţi reduse de comunicare şi de relaţionare, implicarea în acte de violenţă şcolară, bullying, dar şi în acte de violenţă domestică. Aceştia au nevoie de sprijin în dezvoltarea personală şi cognitivă, în managementul învăţării, pentru prevenirea eşecului şcolar, a absenteismului şi/sau a abandonului şcolar, prevenirea consumului de substanţe cu risc şi/sau a traficului de fiinţe şi în orientarea carierei.
Plecarea ambilor părinţi şi încredinţarea copilului unei rude, vecinilor sau a unui frate mai mare, fără acte oficiale, lasă adesea copilul lipsit de reprezentarea legală a acestuia, atât în relaţia cu şcoala, cât şi în relaţia cu celelalte instituţii ale statului.
Unii copii preiau sarcinile părinţilor
Specialiştii susţin că, în educaţia copilului, şcoala şi familia trebuie să se afle într-un parteneriat real, lipsa părinţilor, a valorilor care se transmit în interiorul familiei punând amprente grave şi de durată în formarea şi dezvoltarea personalităţii copiilor şi adolescenţilor.
„Întâlnim uneori cazuri în care un copil este în situaţie de eşec şcolar sau de abandon şcolar pentru că este nevoit să preia în familie locul mamei sau al tatălui – plecat în străinătate – şi trebuie să crească şi să îngrijească fraţi mai mici, situaţii în care elevii dezvoltă relaţii conflictuale/de ostilitate cu părintele în grija căruia a rămas acasă şi care se vede depăşit de situaţie şi apelează la serviciile consilierului şcolar, situaţii de pre/delincvenţă juvenilă, acte de violenţă şi vandalism, care apar tot pe fondul lipsei autorităţii parentale”, mai arată Alina Robu.
Programe demarate în şcoli
În cele 59 de unităţi de învăţământ preuniversitar din judeţul Botoşani în care există profesori consilieri şcolari, aceştia derulează atât programe de consiliere educaţională care au ca grup ţintă elevii cu părinţi plecaţi (de exemplu: „Clik-dezvoltare personală”, „Efecte ale greşelilor din trecut”, „Realizarea unui proiect de echipă”, „Copii cu părinţi la distanţă”, „Nu sunt singur”, „Sunt singur şi mă descurc”, „Singur într-o lume nesigură” etc.), dar şi programe adresate tuturor elevilor din unitatea de învăţământ, cu lecţii de consiliere educaţională la clasă („Educaţia juridică”, „Traficul de persoane şi exploatarea sexuală în România”, „Provocări şi decizii”, „Necenzurat”, „ABC-ul emoţiilor”, „Capcanele naivităţii”, „Fumatul, alcoolul şi efectele lor”, „Cum să creştem sănătoşi”, „Dependenţa de tehnologie”, „Optimizarea comunicării”, „Autocunoaştere şi dezvoltare personală”, „Non-violenţa este cuceritoare”, „Comunicarea asertivă”, „Abc-ul comportamental”, „Stop bullying!”, „Dialog în semicerc”, „Şcoala este şansa mea”, „Siguranţa online”, „Stop cyberbullying! Dă Block agresivităţii!”, „Viitorul începe azi!” ş.a.).
„Din păcate asistăm la tot mai multe fenomene de violenţă în mediul şcolar în care victima sau agresorul fac parte din categoria de risc a elevilor cu unul sau mai mulţi părinţi plecaţi în străinătate. Amintim încă o dată elevilor, părinţilor şi colegilor din unităţile şcolare că în activitatea de prevenire şi combatere a violenţei şcolare un partener instituţional este Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională, prin profesorii consilieri şcolari din centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică”, a concluzionat Alina Robu.
