Botoşăneanul Mihăiţă Aslan şi-a găsit la 22 de ani menirea în viaţă, şi vrea să progreseze ca hair stylist în oraşul natal.
Reporter: – Pentru început, te rog să te prezinţi.
Mihăiţă Aslan: – Mă numesc Mihăiţă Aslan, am 22 de ani şi sunt din municipiul Botoşani. Am absolvit Liceul „Elie Radu”, profilul protecţia mediului, şi încă din liceu m-am îndreptat către arta frumuseţii şi mi-am dat seama că îmi place acest domeniu. La început am avut prieteni care mă rugau să-i tund şi am realizat că reuşeam de fiecare dată. Le-am chinuit mult şi pe surorile mele, care stăteau ore în şir pe scaun pentru ca eu să experimentez diferite coafuri. Am ajuns chiar să le dau bani, numai să stea să le aranjez părul. La un moment dat, mi s-a spus că trebuie să fac unele cursuri în domeniu. Atunci mi-a fost foarte greu, pentru că nu aveam 700 de lei să plătesc acel curs. Doamna Carmen Olariu, directorul Asociaţiei Misionare „El rămâne credincios”, mi-a plătit cursul şi a fost un pas foarte mare pentru mine, pentru că mi-am dorit să am o diplomă care să fie recunoscută şi să pot intra într-un salon unde să învăţ mai mult. În timpul cursurilor, nu mă bazam doar pe acestea, ci exersam foarte mult şi acasă.
– Cum a fost debutul tău în acest domeniu?
– Trebuia să fac practică şi mi-a fost foarte greu să găsesc un salon. Am luat la pas fiecare salon din oraş şi am primit mereu răspunsul că mă vor suna, dar nu s-a întâmplat acest lucru. Vedeau că sunt băiat şi credeau că nu sunt bun de nimic. Acest lucru m-a ambiţionat şi mi-am spus că va veni vremea când o să-şi dorească să mă primească în salonul lor şi nu o să mai vreau eu şi chiar aşa s-a întâmplat. Acum primesc mesaje de la saloane şi sunt întrebat dacă pot să lucrez la ei. Nu vreau, pentru că ştiu cât de greu mi-a fost la început, când am primit numai refuzuri.
– Refuzurile de atunci te-au ambiţionat?
– Da, mi-am spus că o să fiu atât de bun, încât o să-şi dorească să mă cunoască. Totodată, m-am hotărât ca atunci când o să am salonul meu să-i primesc pe toţi cei care vor dori să înveţe, pentru că sunt mulţi tineri care nu au posibilităţi financiare să urmeze astfel de cursuri, pentru că au nevoie de mii de euro. Îţi trebuie bani ca să rezişti în domeniul acesta, dar dacă munceşti mult, nu mai ai nevoie de cursuri. Eu am făcut coafură fără nici un curs şi clienţii mei au spus că sunt foarte bun.
– Şi care este secretul?
– Totul ţine de simţul estetic. Este o adevărată artă, pentru că trebuie să controlezi fiecare fir de păr, să-l ghidezi după cum îţi place. Înainte de a face o coafură stau mult de vorbă cu clienta, să ştiu ce-i place, unde lucrează. Dacă îmi fac o imagine despre persoana din faţa mea, despre stilul ei, nu dau niciodată greş. Eu privesc în ansamblu, evenimentul la care va participa, locaţia, tematica petrecerii. În final, trebuie să fie totul o poveste, vestimentaţie, coafură, atitudine.
– Unde ai lucrat la început?
– Am lucrat un an, fără să primesc vreun leu, în salonul unei doamne, care acum îmi este clientă. Mi-a fost de folos pentru că m-am familiarizat cu activitatea de acolo, cu denumirile profesionale ale ustensilelor, limbaj, tehnici etc. Stăteam acolo de dimineaţa până seara şi, deşi mi-a spus că nu-mi va dezvălui din secretele meseriei, eram mulţumit că m-a primit. Prindeam din zbor, că de explicat nu-mi explica, şi cred acum că m-a primit în salonul ei pentru că probabil avea nevoie de un ajutor.
– Care a fost parcursul tău profesional?
– Am ajuns într-un alt salon unde am stat doar o lună, după aceea am lucrat un an la unul dintre primele saloane din oraş, în Centrul Vechi. Acolo am învăţat să tund bărbaţi. Dacă la începuturi mergeam pe coafuri, între timp am trecut la tunsori şi vopsit. Mi-am format mâna şi ochiul, dar mă inspiram foarte mult şi din tutorialele de pe internet. În primii doi ani am lucrat foarte mult gratis, pentru că mi-am zis că sunt la început şi nu le pot lua bani clienţilor. Sunt un autodidact şi merg mult pe creaţie. Îmi pun amprenta de fiecare dată pe orice tunsoare, sau coafură şi tot ce iese din mâna mea îmi place foarte mult. La coafură cred că pot să creez mai mult, la tunsoare şi culoare sunt nişte limite şi mie limitele nu-mi plac. Acum colaborez şi cu fotograful botoşănean Cristina Venedict. Eu îi coafez modelele. De anul trecut lucrez în salonul unui prieten, tot în Centrul Vechi.
– Ai mulţi clienţi?
– Am programări pe toată vara. Eu îmi iau timp cam două ore şi jumătate la o coafură pentru a putea lucra în voie. Ofer garanţie la coafură şi detaliile sunt foarte importante. Îmi place să păstrez legătura cu clienţii, să mă apropii de fiecare client, să ştiu ce-i place.
– Se spune că cei care lucrează în domeniu sunt psihologi…
– Da, îmi place să citesc oamenii, pentru că mă ajută în activitatea mea. Ei vin să se relaxeze şi munca mea are legătură cu sufletul omului. Mă bucur atunci când clienţii pleacă din salon zâmbind şi este incredibil cum poate ajuta o culoare, o coafură la apariţia unui zâmbet. Sunt foarte emoţionat de fiecare dată şi pun mult suflet în activitatea mea. În domeniul nostru, ca în oricare altul, se pune foarte mult accent pe experienţă, dar am întâlnit oameni care au experienţă de 20 de ani, dar am impresia că au un an repetat de 20 de ori, fără să mai crească pe plan profesional. Îi văd pe mulţi că se laudă cu experienţa lor, dar s-au plafonat, au acelaşi stil, nu sunt deschişi la nou. În meseria asta, dacă nu eşti deschis la nou, te duci în cap. Eu învăţ tot timpul, deoarece se schimbă multe, e la fel ca la un telefon care îşi tot face actualizări. Tot timpul trebuie să fiu la curent cu toate şi cea mai mare luptă este cu mentalitatea celor care spun că eu nu am experienţă, însă Dumnezeu m-a ajutat şi mă ajută foarte mult. Practic, am început de la zero. Am avut momente în care începeam o coafură şi nu avem nicio idee, pe parcurs totul se armoniza, iar rezultatul era fabulos. Mă întrebam – oare eu am făcut asta? Dumnezeu m-a ajutat să descopăr acest drum, iar acum nu mai consider că am un job, ci un stil de viaţă.
– Multe dintre clientele tale sunt mirese. Reuşeşti să te ridici la înălţimea aşteptărilor lor?
– De fiecare dată am foarte mari emoţii. Ştiu că pentru ele este un eveniment care are loc o dată în viaţă. Se vor uita şi peste ani la fotografii şi mi-aş dori să fie mulţumite chiar şi atunci. Nu le las să plece din salon până nu sunt pe deplin mulţumite. De multe ori vin cu o idee de coafură, dar eu le propun altceva, acceptă şi sunt încântate. O coafură trebuie să se vadă bine din toate părţile.
– Şi să reziste, vorba unei reclame.
– Da, multe cliente mi-au spus că buclele realizate de mine au rezistat până la următoarea spălare. Mai vin doamne care spun „am trei nunţi, trebuie să ţină coafura la toate” şi aşa se întâmplă. Am coafat o doamnă şi a plecat aşa aranjată la nunta fiicei ei, în Spania. O altă doamnă a ajuns în Dubai, cu buclele făcute de mine.
– Am înţeles că îţi pui amprenta creativităţii şi în alt domeniu.
– Îmi place să fac aranjamente florale. Tot ce ţine de creaţie îmi place. Natura este pentru mine o inepuizabilă sursă de inspiraţie. Frumuseţea nu are vârstă, aşa cum nici stilul nu are. Îmi place foarte mult simplitatea şi consider că trebuie să fie o armonie în toate, însă, până la urmă fiecare vede frumosul în felul lui.
– Ce planuri de viitor ai?
– Îmi doresc să cresc foarte mult, să fiu cunoscut la nivel internaţional. Mi-am dorit să fiu cunoscut în Botoşani, deja s-a întâmplat acest lucru. Am participat la multe workshop-uri în Suceava, Botoşani, Iaşi. Totodată, vreau să ajut şi alţi tineri care vor să intre în acest domeniu, dar nu au posibilităţi financiare. Eu am crescut repede şi vreau să-i ajut şi pe alţii. Colaborez extraordinar de bine cu Roxana, viitoarea mea soţie, şi oferim un pachet de servicii în domeniul frumuseţii. La vârsta noastră am învăţat multe, mai avem de învăţat, dar putem să-i învăţăm şi pe alţii.
– În meseria asta se câştigă bine?
– Da, foarte bine, dacă eşti talentat, dedicat meseriei, dacă pui suflet în ceea ce faci. Se câştigă foarte bine şi în Botoşani.
– Un tânăr bine pregătit are oportunităţi de a se realiza profesional şi în Botoşani?
– Da, trebuie numai să-şi dorească acest lucru. Eu am avut propuneri să plec să lucrez în Anglia, în Cluj, dar banii de acolo pot să-i câştig şi aici. Unii îmi spun că sunt prea bun ca să rămân să lucrez în Botoşani, lucru cu care nu sunt de acord. Nu putem să plecăm toţi din locurile natale, aici sunt rădăcinile noastre şi trebuie să ţinem la oraşul nostru. Am primit o ofertă din Germania de la o persoană care ne pune la dispoziţie un salon, dar nu vreau să plec. Vreau să rămân aici, să cresc în plan profesional şi să-i ajut şi pe alţii. Şi vreau să mă implic şi în proiecte de suflet. Am fost foarte mult ajutat de domnul Lutz Noack, preşedintele Asociaţiei misionare „El rămâne credincios”, de doamna Carmen Olariu şi de celelalte persoane din această asociaţie, iar acum sunt hotărât să mă implic în proiectele lor cu copiii nevoiaşi. Am participat pe 7 martie la o acţiune organizată la sediul asociaţiei vizând frumuseţea interioară. Am amenajat un mic salon, unde i-am tuns pe toţi copiii care vin la asociaţie. Copiii au trecut apoi printr-un mic magazin de haine, unul de bijuterii, au servit dulciuri, dar la final au realizat că frumuseţea unui om vine din interior. Ne-am luat liber de la serviciu pentru această activitate, însă eu şi viitoarea mea soţie ne-am implicat cu drag. Mi-am propus ca o dată în fiecare lună să-i tund pe copiii de aici, deoarece zâmbetul lor face toţi banii din lume. Chiar dacă nu suntem părinţii lor, ne bucurăm când vedem că ţin cont de sfaturile noastre.
– E mare lucru un ajutor dat la momentul potrivit.
– Eu provin dintr-o familie modestă, cu opt copii, şi ştiu să-i preţuiesc pe oamenii care îşi ajută semenii. Pentru un copil este importantă chiar şi o bomboană primită la un moment dat, pentru că el va ţine minte bucuria acelui dar. Am fost foarte mult ajutat de multe persoane şi vreau să ajut la rândul meu. Important este să te gândeşti la cel de lângă tine, să trăim şi în folosul altora. Dacă Dumnezeu ne dă un dar, trebuie să-l dăm mai departe.
