Comisarul Ioan Aniţei, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale, susţine că poliţia este limitată în acţiuni de prevederile legislative.
Reporter: – De la introducerea noului Cod penal, agresiunile au cunoscut o recrudescenţă. Cum se poate explica fenomenul?
Ioan Aniţei: – De la intrarea în vigoare a noului Cod penal, agresiunile sunt definite în capitolul II – infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii, respectiv articolul 193 – lovirea sau alte violenţe. La nivelul judeţului Botoşani, predomină lovirile în formă simplă, acestea fiind comise pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice şi a unor conflicte spontane.
– Există o situaţie statistică la nivelul judeţului? Cum s-ar traduce aceste cifre?
– În cursul anului 2018, la nivel de inspectorat s-au înregistrat mai puţine sesizări penale, majoritatea de natură judiciară, în scădere cu 22,39 procente faţă de anul 2017. Din infracţiunile judiciare sesizate, cele mai multe sunt infracţiuni contra persoanei, dar ce trebuie subliniat este faptul că numărul total al acestora a înregistrat o scădere cu 20,43% faţă de anul 2017. În plus, referindu-ne strict la agresiuni, infracţiunile contra integrităţii persoanei au scăzut şi ele cu un procent de 17,04%, iar din totalul infracţiunilor judiciare sesizate ponderea faptelor de lovire sau ale violenţe a fost de 24,24%. Totodată, infracţiunile contra integrităţii persoanei – şi vorbim aici de lipsire de libertate, ameninţare, hărţuire – au înregistrat şi ele o scădere cu 33,20%.
– Deci un sfert dintre infracţiunile judiciare sunt agresiuni. Violenţa fizică a ajuns să fie considerată o „soluţie” pentru a tranşa unele dispute?
– Aşa cum precizam anterior, majoritatea agresiunilor au fost comise pe fondul consumului de exagerat de băuturi alcoolice şi a unor conflicte spontane. Prin urmare, nu cred că avem de a face cu un obicei al locului. Spun asta pentru că nu avem semnalate acte de violenţă comise la comandă şi nici zone cu o infracţionalitate mai ridicată pe acest segment.
– Dar sunt botoşănenii mai predispuşi la un astfel de comportament? În ultima perioadă am văzut astfel de agresiuni în şcoli, în instituţii…
– Din datele statistice existente pentru anul 2018, judeţul Botoşani este situat la jumătatea indicatorilor într-un „top” al agresiunilor. Aşa cum vedem zilnic în mass-media, astfel de cazuri se întâmplă peste tot în ţară. Cazurile la care faceţi referire sunt conjuncturale, comise pe fondul unor nemulţumiri personale.
– Împăcarea între victimă şi agresor, permisă de lege până la un anumit prag, credeţi că duce la dispariţia conflictului?
– Este greu de spus, pentru că aici intervine educaţia persoanelor implicate, temperamentul, inclusiv mediul social. Au existat şi conflicte care au recidivat. Având în vedere definiţia infracţiunii – lovire sau alte violenţe – acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi, în conformitate cu Codul de procedură penală, retragerea plângerii împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale. Legiuitorul a prevăzut acestea ţinând cont de pericolul social al faptei. Ce înseamnă acest lucru? Dacă victima îşi retragerea plângerea, noi ca poliţişti nu mai putem face nimic.
– Nu se poate vorbi de o „tolerare” din partea legii a faptelor mici de violenţă?
– Aşa a considerat legiuitorul, apreciind că pericolul social al acestei infracţiuni este redus comparativ cu alte fapte. Ce pot să spun este că toate sesizările privind agresiunile sunt instrumentate la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean foarte serios. În funcţie de poziţia procesuală a victimei, cauza îşi urmează cursul.
– Dar agresorul simte presiunea legii?
– Se simte nevoia înăspririi unor sancţiuni. Dar acest lucru nu mai ţine de noi, ci de legiuitor.
– Botoşănenii acuză însă un anumit grad de insecuritate – faptul că oricând o persoană poate fi lovită pe stradă de cineva, fără că agresorul să răspundă imediat. Cum interveniţi într-o agresiune simplă şi ce paşi trebuie să urmeze victima pentru ca agresorul să răspundă pentru fapta lui?
– Este nevoie de sesizarea organelor de poliţie, care poate fi făcută personal, telefonic prin apel la 112, prin email sau în scris. De asemenea, organele de poliţie se pot sesiza şi din oficiu, în orice cauză, dar repet – totul depinde de poziţia procesuală a persoanei vătămate, dacă depune plângere în acest sens sau nu. În plus, victima trebuie să prezinte un certificat medico-legal, care să ateste agresiunea. Dar mai este vorba şi de un alt aspect – legea ne obligă să administrăm probe atât în defavoarea, cât şi în favoarea presupusului autor.
– Dar din ce moment intervin autorităţile din oficiu?
– Ne putem autosesiza în orice fapte, dar aşa cum spuneam, de la un anumit punct depindem de victimă. Dacă aceasta renunţă la plângere, noi nu putem merge mai departe. Aşa spune Codul penal, iar această prevedere există şi în alte state, nu există numai la noi.
– Dar în alte state agresorul este reţinut imediat şi petrece 24 sau 48 de ore în arest, tocmai pentru a evita dezvoltarea conflictului…
– Şi la noi este la fel. Dacă ne referim la infracţiunea în formă simplă, agresorul poate fi reţinut 24 de ore, iar în cazul celei agravante se poate dispune arestarea preventivă. Au existat suficiente cazuri şi la Botoşani în care s-au dispus astfel de măsuri.
– Dar care sunt pedepsele la noi?
– În ceea ce priveşte pedepsele, lovirea în formă simplă se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau amendă, iar la cea în care s-au produs leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani sau cu amendă. De asta spuneam că, poate, ar fi nevoie de o înăsprire a sancţiunilor.
– La sfârşitul anului trecut, un bărbat din comuna Tudora a fost omorât şi aruncat în Siret. Toţi ştiau de conflictul dintre victimă şi autor. Cum pot fi evitate astfel de episoade violente?
– Cazul din Tudora este în competenţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani. Noi am fost sesizaţi cu privire la dispariţia persoanei în data de 11 decembrie 2018, dar ulterior cercetările au fost continuate sub supravegherea directă a procurorului. Vreau să vă spun că au fost o multitudine de acţiuni de scotocire şi căutări. Dar există multe fapte dovedite de cei din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale. Avem un colectiv tânăr şi devotat. Le-am cerut de la bun început implicare şi chiar să rezoneze cu fapta. Dar spuneaţi de evitarea agresiunilor… cred că aici contează foarte mult educaţia. Şi spun asta pentru că multe agresiuni au fost spontane. Este greu să anticipezi ce este în mintea unui om, mai ales dacă acesta reacţionează la primul impuls. Activităţile de prevenire au loc însă prin toate structurile de poliţie. Unii înţeleg că violenţa nu este o soluţie, alţii nu. De asta spun că este vorba de educaţie, mai ales de educaţia primită în primii ani de viaţă.
– Apropo, a fost nevoie şi de o lege împotriva violenţei domestice, însă evoluţia de până acum a arătat că inclusiv ordinele de protecţie emise de instanţă sunt încălcate. Cât de eficiente sunt legile din acest punct de vedere?
– Dacă vă uitaţi acum pe portalul instanţelor de judecată, veţi vedea că toţi cei care au încălcat ordinele de protecţie au fost trimişi în judecată. Asta pentru că încălcarea ordinului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an, iar instanţele îi condamnă inclusiv la pedepse cu executare. Acum, legea este destul de bine construită. În plus, poliţiştii au dreptul de a intra şi în locuinţă pentru a stopa o agresiune.
– Dar nu se poate extinde acest lucru – să intraţi în locuinţe şi în cazul altor infracţiuni?
– Ştiţi cum este – oamenii invocă dreptul la viaţă privată şi spun că atâta timp cât nu au nici o calitate într-un dosar – suspect, învinuit sau inculpat – există nevoie de o autorizaţie sau de un mandat din partea instanţei.
– Şi atunci poate Poliţia să stăpânească situaţia agresiunilor?
– Activitatea de prevenire şi combatere a violenţei domestice este complexă şi implică mai mulţi factori, unii dintre ei externi instituţiilor de forţă ale statului. Vorbim aici de familie, şcoală, societate în general. Factorul coercitiv intervine când celelalte forme de prevenţie nu şi-au atins scopul. În desfăşurarea activităţilor, un rol important îl are inclusiv Serviciul Public de Asistenţă Socială din cadrul autorităţii administraţiei publice locale.
