Cătălin MORARU
redactor șef
Americanii au C-SPAN. Pentru cei care nu știu, postul emite din 1979, prin cablu, este fără taxe și transmite lucrările din congresul american și mai multe evenimente politice live, ședințe de guvern, audieri, comisii, etc.
Evident, nu există șanse să existe așa ceva în România. Și așa activitatea parlamentară este prost văzută, dacă ar putea fi observați și ascultați aleșii noștri, zi de zi, probabil ne-am lua câmpii. Crâmpeie din activitatea de pe acolo mai vedem la televizor, mai extragem de prin postările și filmulețele de pe facebook ale deputaților și senatorilor, apoi ne putem face o idee.
Un exemplu bun despre modul de lucru și ce se întâmplă de fapt în parlament a fost adoptarea bugetului. Momente peste care am trecut prea ușor, ce scrie în buget ne-am lămurit, rezultatele aplicării și cum s-a procedat efectiv crează un tablou haotic, ce pare să devină emblematic pentru activitatea parlamentară și nu numai.
Să începem cu începutul. Parlamentarii au primit bugetul, l-au citit și au început să facă amendamente. După ce s-au certat vreo oră jumate, în sală a apărut o doamnă din personalul angajat acolo, cu un CD în mână, și le-a spus tuturor că aia e varianta corectă a bugetului, nu cea pe care o au parlamentarii. Și s-a revenit la momentul zero.
Și la depunerea amendamentelor au fost aspecte interesante. Am povestit deja propunerea liberalilor cu dublarea alocației despre care Dragnea a zis de la tribună că este demogogică, apoi a pus-o pe tanti Viorica să dea ordonanță de urgență. Tot Liviu Dragnea a mai depus un amendament prin care se propunea mutarea a 153 de milioane de lei de la AEP pentru programul masă caldă în școli. Liberalii au sărit ca arși, că ei depuseseră acest amendament cu o zi înainte. Se verifică și li se dă dreptate liberalilor, amendamentul era depus deja. Cel al lui Dragnea este respins pentru viciu de procedură, apoi, când ajunge la rând amendamentul liberalilor, care cerea același lucru ca cel al lui Dragnea, este respins și acesta. Pesediștii nu mai explică de ce, probabil pentru că pot.
Încă un amendament interesant a fost cel cu vitamina D. Banii trebuiau luați de la serviciile secrete. Peasediștii îl votează în urale, apoi constată că nu există în bugetul serviciilor poziția de unde doreau să mute banii. Se revine și se face cumva să fie bine, ca să fie Dragnea fericit.
Interesante mi s-au părut și întrebările lăsate fără răspuns, pesediștii s-au comportat ca de obicei, avem majoritatea deci facem ce vrem, ne-a ales poporul. Însă întrebările erau legitime, dar au primit doar huiduieli din partea pesedistă a sălii. Printre cele mai importante a fost cea legată de faptul că nici un venit din taxa pe lăcomie (ordonanța 114 fusese deja dată) nu se vede în buget. Unde sunt banii, nici măcar nu ați socotit cât ați colecta? Nici interpelarea legată de pensiile speciale nu a avut succes mai mare, acestea au crescut cu 2,5 miliarde ron în 2019. Se termina autostrada Pitești – Sibiu cu banii ăștia, probabil.
Deasemenea, important ar fi fost un răspuns legat de mărirea bugetului la jandarmi, din cifrele inițiale reieșea că sumele pentru gaze și muniție de război se măreau cu 500%. Se pregătește PSD de război? Cu cine? Nu s-au lămurit lucrurile, urmau clarificări de care eu nu am mai auzit.
Poate datorită lipsei explicațiilor decente și normale la alcătuirea bugetului, ministrul de finanțe Teodorovici a refuzat categoric să semneze o hârtie pe proprie răspundere prin care, conform legii, trebuie să își asume bugetul și strategia fiscal bugetară. Actul respectiv i-a fost înmânat de un deputat liberal spre semnare, Florin Câțu, cel pe care Teodorovici l-a făcut ulterior urât și prost.
Cam ăsta e modul de lucru și strategia, am tot scris despre asta, dar când sunt exemple concrete parcă se vede mai bine. Cât despre pricepere și profesionalism, o secvență de la discuțiile cu miniștri cred că este edificatoare.
La întrebări despre buget, ministrul tineretului și sportului – numele nu contează, oricum îl schimbă Dragnea – este întrebat ceva despre banii pentru sportivii olimpici. Ministrul bâiguie ceva, deputatul cu pricina insistă și spune ”Doamna Pescaru spune că banii trebuie distribuiți…”. La care ministrul întreabă senin: ”Cine este doamna Pescaru?”. ”Doamna de lângă dumneavoastră, împreună cu care se presupune că ați făcut bugetul”, vine răspunsul, în hohotele mute ale doamnei Pescaru, care stătea în dreapta ministrului respectiv.
Astea sunt genul de lucruri care rămân îngropate prin sălile de ședință, rareori ies la iveală. Arată amatorism, arată nesimțire, limbaj suburban, uneori. Și mai arată că nu toți politicienii sunt la fel, în ciuda încercărilor pesediștilor de a-i convinge pe români de asta.
