Ciprian MITOCEANU
scriitor
Una dintre puţinele promisiuni îndeplinite de coaliţia aflată (încă) la guvernare a fost cea legată de acordarea tichetelor de vacanţă. Lăsăm la o parte tâmpeniile cu măririle de salarii şi de pensii pentru că, după ce şi-au primit lefurile majorate, cei mai mulţi dintre români au putut constata că salariul mărit poate cumpăra mai puţin decât precedentul. Chestie de matematică marca PSD. Şi ALDE, să nu uităm de ALDE… Iar dacă la asta mai adăugăm şi faptul că de majorări salariale au beneficiat doar bugetarii, ajungem la concluzia, deja cunoscută de toată lumea, că e mai rău. Şi răul cu adevărat mare încă nu a sosit; să ne gândim doar că pomenile aruncate în bugetari şi pensionari de guvern s-au făcut pe bani împrumutaţi, iar ziua scadenţei se apropie. Să nu ne facem iluzii; când va trebui să plătim, vom plăti. Noi, cetăţenii de rând; cei care au provocat dezastrul se vor plasa foarte convenabil în opoziţie şi vor striga să-i audă tot poporul că pe timpul lor era mult mai bine de trăit. Evident, nu vor pomeni nimic despre costuri, doar că era mai bine.
Însă până atunci mai este – nu foarte mult dar mai este – iar guvernanţii au pretenţia să trăiască clipa. Paradoxal, dacă ne gândim că nouă ne cer să avem răbdare deoarece până la viitorul luminos mai este, iar ei vor să fure azi, nu mâine. Nu vor să petreacă patru ani în opoziţie, e prea mult şi sunt foarte conştienţi că cei care vor veni după ei nu o fac pentru a redresa economia, ci pentru a fura ceea ce mai poate fi furat. Iar în România încă se mai găseşte câte ceva de furat, iar dacă vrei să-ţi poţi face plinul cel mai important e să te afli la butoane. Mai ales acum când sacul se goleşte cu repeziciune, iar legile au fost modificate astfel încât să poţi fura fără frica statului paralel, ba chiar eventual să fii premiat pentru asta.
Dar, înainte de a umple buzunarul, trebuie să câştigi alegerile care se apropie cu repeziciune. Şi una dintre metodele de a-ţi asigura plinul de voturi este mituirea electoratului. Iar guvernanţii au dus treaba asta până aproape de perfecţiune. Mita este aparentă; o pomană la existenţa căreia milogul a contribuit din plin. Chiar şi atunci când munceşte, omul are impresia că i se face o favoare, că pomana pe care o primeşte e chiar dovada mărinimiei guvernanţilor.
Într-o economie sănătoasă, angajatul nu are nevoie de sporuri, de tichete de alimente şi vouchere de vacanţă, pentru că-şi poate permite să-şi cumpere ce are nevoie din salariu. Până la urmă pentru asta ar trebui să muncim cu toţii, pentru salarii, nu pentru prime, tichete şi alte ajutoare menite să creeze impresia că muncim pentru ceva în plus, nu doar pentru mărunţiş.
Însă în România totul se învârte în jurul banului şi guvernanţii ştiu asta. Recent, deputatul ALDE Ştefan Băişanu a venit cu o propunere cât se poate de agreată de bugetarul hămesit. Cei care doresc, pot primi tichete pentru alimente sau chiar bani gheaţă în locul voucherelor de vacanţă. Asta în condiţiile în care anul trecut au fost destui bugetari care au refuzat voucherele din cauze lesne de intuit. Nu toţi bugetarii sunt bugetari „de lux”, iar concediul presupune şi alte cheltuieli ce nu pot fi acoperite de vouchere.
Însă anul acesta, dacă proiectul lui Ştefan Băişanu devine realitate, tot bugetarul va fi mulţumit. Foarte probabil, numărul celor care vor renunţa la concediu pentru bani va creşte simţitor, o nouă presiune pe bugetul din ce în ce mai costeliv, dar nu e problemă; când va veni timpul ştampilatului cei mai mulţi dintre bugetari îşi vor aminti cui trebuie să mulţumească pentru că şi-au cumpărat ghete noi, pentru că au schimbat muşamaua de pe masa din bucătărie ori au umplut ceva mai multe borcane de murături ca de obicei. Şi lista ar putea continua cu tot felul de mărunţişuri; că doar n-o să ajungă banii de pe vouchere pentru renovat casa, cumpărat mobilă sau schimbat maşina. Dar bugetarii mărunţi îşi vor aminti cui datorează lucrurile mărunte pe care oricum „ceilalţi” nu o să le facă şi vor răsplăti pomana aşa cum e de aşteptat, adică votând pe cei care îi vor asigura că, dacă ies din urnă câştigători, vor oferi încă patru ani aceeaşi pomană, ba chiar ceva în plus.
Tragic e că cei care abia aşteaptă mila guvernanţilor ştiu că aceştia mint. Mint cu neruşinare însă mint frumos. Oamenii asta vor să audă, că primesc ceva. Nu-i interesează că, până la urmă, vor plăti atât preţul pomenilor încasate cât şi jaful comis de autorităţi la care se adaugă şi dobânzile aferente. Asemenea guvernanţilor, oamenii de rând vor să trăiască clipa, să se bucure de fiecare bănuţ pe care îl primesc, chiar dacă acesta e din ce în ce mai devalorizat. Fiecare cu interesul lui, din păcate, cei care nu câştigă nimic vor achita întreaga notă de plată.
