Numeralul latin „decem” (zece) intră în compunerea mai multor cuvinte românești. Bunăoară expresia „a decima”, care pleacă de la o practică întâlnită în armata romană în antichitate, anume aceea că atunci când ostașii romani dădeau dovadă de lașitate, comandantul putea ordona pedeapsa cu moartea căreia îi cădea victimă, prin tragere la sorți, fiecare al zecelea soldat din unitatea respectivă. În aceeași armată romană exista gradul de decurion, care desemna comandantul unei subunități de cavalerie formate din zece călăreți. Tot de la decima derivă și termenul de „dijmă”, cunoscut și ca „zeciuială”, reprezentând o dare în natură constând în a zecea parte din produsele principale, pe care țăranii dependenți erau datori să o dea, anual, stăpânilor feudali, drept răsplată pentru folosirea pământului acestuia. „Decembrie” era a zecea lună a anului în vechiul calendar roman (venea după septembrie, luna a 7-a, octombrie, adică luna a 8-a și noiembrie, luna a 9-a, ulterior introducându-se lunile iulie și august). Cuvântul „decan” însemna, inițial, conducătorul unui grup de zece oameni, fiind folosit în evul mediu mai ales în mediul din interiorul mănăstirilor. În chimie, același cuvânt desemnează un alcan care are în compunere zece atomi de carbon. În sfârșit, spre a încheia cu acest cuvânt, el a dat naștere și termenului „denar/dinar”, care era o mică monedă romană de argint, creată în anul 212 î. Hr., pentru a finanța al doilea război al romanilor contra cartaginezilor (218-202 î. Hr.), denarul valorând 10 ași.
O parte a intestinului subțire se numește „duoden”, care este forma prescurtată de la „duodenum digitorum” (lung de 12 degete, aproximativ 12 cm), ajuns ulterior „duodenum” (doisprezece). Aceeași cifră 12 e cuprinsă și în substantivul „duzină”. În limba română, acest cuvânt a ajuns fie pe filieră franceză, cuvântul francez „douzaine” fiind derivat din numeralul „douze” (12), fie prin intermediul grecilor, care au cuvântul „duzina” preluat din italienescul „dozzina”.
Până nu de mult, era des folosit de către români termenul „chenzină” și chiar dacă toți așteptăm să vină chenzina, puțini cunoaștem semnificația cuvântului. Ea derivă din franțuzescul „quinzaine”, însemnând salariul cuvenit pentru 15 zile de muncă. La noi, în puține cazuri se mai plătește leafa la 15 zile, de regulă acum se încasează lunar, dar în multe țări din Europa încă există această practică a chenzinei, a plății salariului la 15 zile.
În sfârșit, un termen din domeniul medical, anume „carantină”. Prin carantină se înțelege „menținerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală molipsitoare”, dar și „timpul petrecut în această izolare”. La originea cuvântului stă numeralul francez „quarante” (40), ceea ce arată că, măcar inițial, timpul de izolare era de 40 de zile. Astăzi, în funcție de ceea ce decid specialiștii, perioada de carantină poate fi mai mare sau mai mică de 40 de zile.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU