Cătălin MORARU
redactor șef
Ultimele vizite de oficialități la Botoșani și ultimele declarații ale șefului PSD, Liviu Dragnea, ne arată viziunea despre viitor a partidului de guvernământ. Așa cum am mai spus, este singurul aspect care merită luat în seamă, că mesajul este adresat doar electoratului propriu, de data asta, cu dorința expresă a stârni anti-europenismul și nostalgia vizavi de trecutele vremi comuniste.
Dar să le luăm la rând. Fostul și actualul ministrul al transporturilor, Răzvan Cuc, a rămas la fel de amuzant. El a promis la Botoșani că, spre deosebire de trecutul mandat, va sta mai mult pe șantiere. Așadar, la fel ca Petre Daea, Răzvan Cuc își va cumpăra ciubote și va umbla pe câmpuri, certând constructorii, în fața camerelor de luat vederi, la fel ca prim secretarii de partid de pe vremuri. Să vadă poporul că guvernul muncește, asta e ideea.
Spre deosebire de trecutele vremi, acum lucrările de pe șantiere sunt făcute de entități private. Cu care există contracte care trebuie respectate, pentru a evita sancțiunile financiare și de altă natură. Așa că există posibilitatea ca domnul ministru cu reflexe comunistoide să fie fugărit de pe șantier de muncitorii bucuroși sau chiar de patroni. Treaba unui ministru este să găsească și să promoveze o legislație mai bună, care să permită termene mai rapide de realizare a lucrărilor. Și la prețuri mai mici, dacă e posibil, că avem cele mai mari costuri din Europa. De exemplu, dacă toate lucrurile merg bine, marea asfaltare a 70 de kilometri de la Botoșani la Târgu Frumos se va încheia în martie 2022. Trei ani! Pentru ceva ce trebuie făcut în trei luni! Astea sunt aspectele care ar trebui rezolvate de un ministru al transporturilor, cu ciubote sau fără.
Cealaltă idee cu miros de anii 80 este aprozarul. Îi aparține ministrului Daea și e preluată cu drag de Liviu Dragnea, care mai adaugă un pic de naționalism de prost gust la ea, vezi bine, europenii ne otrăvesc cu legumele lor. În amintirile mele, aprozarul e un chioșc de tablă, cu ciment pe jos, cu vânzători agresivi care vorbeau urât în timp ce te furau la cântar și unde trebuia să stai șase ore la coadă ca să iei cartofi. Îi lipsește asta cuiva?
Nu umblând cu ciubote pe câmpuri ca Motanul Încălțat și vorbind de cormorani ajută un ministru agricultura. O politică agricolă coerentă face asta. Nu ajunge să faci aprozare, trebuie să ai și ce pune acolo. În România nu mai există semințe autohtone (nici măcar la cartofi, darmite la legume și fructe), sunt insuficiente spații de depozitare a producției, recolta o preiau samsarii la prețuri de nimic, asta în cazul în care nu putrezește pe câmp, timp în care România are importuri record de legume și fructe. Știți de care, roșii din alea de la turci – care nu prea sunt europeni – și pe care, dacă le lași pe televizor, arată la fel când te întorci din concediu. Toate astea se fac cu știința și voia ministrului Daea, să nu credeți că nu știe. În țara asta, care ar putea hrăni lejer jumătate de Europa cu ce produce, în materie de agricultură.
Să recapitulăm, deci. Aprozare, miniștri în ciubote pe șantiere și pe câmpuri, discursuri dulceag naționaliste, proiect de lege pentru a interzice aplicații de internet ca Uber și Taxify (ce mai urmează să interzică, YouTube?). Ne întoarcem cumva în timp sau mi se pare mie?
Nu știu dacă mai e cineva mișcat de discursurile lui Dragnea, cu accente de dictator sud-american („vrem și noi colțul nostru liniștit de lume”, „suntem blocați de europeni”, etc). Însă, dacă e așa, am trăit degeaba în ultimii 30 de ani.
Cred că europarlamentarele astea care vin la asta se referă, în fond. Ne vom lămuri dacă vrem să trăim într-un colț izolat de lume, fără șosele, dar cu aprozare și cu privirea spre ruși. Sau în inima Europei, cu acces la bani europeni, dar și la infrastructură modernă, sănătate, educație sau tehnologie.
