Interesantă este pecetea Vorniciei de Botoşani din 1814 (1817?), aplicată pe o chitanţă a acestei Vornicii din 6 iulie 1828. De formă rotundă şi aplicată în fum, ea are câmpul sigilar împărţit în două registre prin chenarul de la mijloc, în care este scris „BOTOŞONII”. Cum apare, din nou, eroarea de scriere a numelui, „BOTOŞONI”, la fel ca pe ultima pecete cu păunul a târgului, credem că fie era vorba de acelaşi meşter care a făcut şi tiparul peceţii din 1814 (1817?), fie de unul aparţinând aceleiaşi etnii, pentru care părea mai firesc numele astfel ortografiat fie, pur şi simplu s-a copiat forma greşită a numelui, cu „O” în loc de „A”, de pe pecetea aplicată în 1779, în care apărea această eroare.
În registrul superior, la mijloc stă coasa, orientată spre stânga, flancată la dreapta de o lună (semiluna descrescentă), iar la stânga de un soare format din zece raze. În registrul inferior este scris anul 1814 (7?), ultima cifră lăsând loc interpretărilor. Sub an, o acoladă flancată la dreapta de un spic de grâu, iar la stânga de o mlădiţă de copac.
Nu cunoaştem când s-a făcut primul sigiliu al Botoşanilor, dar putem bănui că acest lucru s-a întâmplat după ce a fost acordat privilegiul domnesc de târg. Primul sigiliu cunoscut, cel aplicat pe acte din 1603 şi 1604, a fost probabil folosit şi în secolul al XVI-lea. Pasărea din câmpul sigilar seamănă, însă, prea puţin cu un păun. Rămâne un semn de întrebare şi asupra fiinţei sau obiectului ce se observă în ciocul păsării.
Următorul sigiliu, făcut şi folosit în secolul al XVII-lea, deşi grosier, arată mai clar că pasărea respectivă este un păun. Neclară este mobila de la picioarele păunului, interpretată de noi ca fiind reprezentarea unei cetăţi, posibilă figurare a oraşului Botoşani peste care tronează păunul, simbolul protector al „cetăţii”.
Din secolul al XVIII-lea pecetea este înlocuită, din nou, de o alta, închipuind tot un păun. În contextul instaurării domniilor fanariote şi în condiţiile diminuării considerabile a autonomiei orăşeneşti, acesta fiind secolul în care hotarele, vetrele şi vechile libertăţi urbane sunt constant şi deopotrivă uzurpate, sigiliul îşi pierde vechea sa semnificaţie, cu atât mai mult cu cât nu şoltuzul mai este cel care îl aplică, ci diferiţi dregători domneşti sau alte persoane desemnate de către vornicul de Botoşani.
În acest sens trebuie înţeleasă apariţia noii peceţi, cea din 1780, afierosită bisericii Sf. Gheorghe, ai cărei epitropi, numiţi de vornicii de Botoşani, se substituiau şoltuzilor de până atunci prin dreptul ce-l căpătaseră de a întări toate zapisele din târg. Prin aceasta, valoarea de simbol municipal a peceţii, dar şi menirea sa judiciară, sunt dublate de conotaţia economică pe care o dădea faptul că fiecare aplicare a respectivei peceţi aducea bisericii Sf. Gheorghe câte o oca de ceară.
Din 1832, când încep a fi aplicate prevederile regulamentare, Botoşanii capătă o nouă pecete în care elementul central îl constituie o … coasă! Ca un reflex al istoriei seculare a târgului şi ca o rămăşiţă a vechii peceţi cu păunul, coroana care timbrează scutul seamănă cu o coadă răsfirată de păun. De altfel, coasa devine simbolul central şi pe celelalte peceţi botoşănene, a Judecătoriei ţinutului Botoşani, a ţinutului ca atare şi a Vorniciei.
Actuala stemă a municipiului Botoșani, în vigoare din 2010, reia cele două simboluri istorice ale orașului, păunul și coasa. Scutul triunghiular antic francez are în vârful său, pe un câmp roșu, un păun de aur conturnat, cu coada răsfirată. În registrul superior al scutului, pe un câmp argintiu, este simbolizată Sfântului Gheorghe, de culoare roșie. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri crenelate, cifra 7 semnificând, în heraldică, faptul că este vorba despre un municipiu reședință de județ.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Pecetea Vorniciei de Botoșani, datând din 1814(7?), aplicată pe un document din 6 iulie 1828
Actuala stemă a municipiului Botoșani, în vigoare din 2010
