Încă din antichitate, aritmetica a fost definită ca o știință a numerelor, fiind acea ramură a matematicii care se ocupă cu relațiile dintre numerele întregi. De altfel, numele aritmeticii derivă din grecescul „arithmos” = număr. Acest domeniu vast și interesant al aritmeticii a lăsat, prin raporturile numerice studiate, termeni sau expresii folosite în limbajul uzual, deși la multe dintre ele înțelesul originar e cunoscut de foarte puțini.
Să luăm cuvântul „calcul”, care denumește atât o noțiune din sfera aritmeticii, cât și una din domeniul medical. Aparent fără legătură între ele, însă doar aparent! În aritmetică, prin calcul se înțelege ansamblul de operații matematice făcute pentru găsirea uneia sau mai multor mărimi. Are ca sinonim cuvântul socoteală, iar forma de plural este calcule. În domeniul medical, calculul, la plural calculi, reprezintă una sau mai multe formațiuni calcaroase, de fapt niște săruri, ca niște pietricele, formate în vezica biliară (calculi biliari) sau cea urinară (calculi renali). Explicația folosirii aceluiași termen în domenii atât de diferite se află în originea cuvântului. Strămoșii noștri latini spuneau „calculus” atât la pietricică, dar și la socoteală, primul înțeles fiind și cel mai vechi. Romanii foloseau pietricelele pentru a face calcule simple, operațiile elementare de adunare și scădere, așa cum, mai târziu, pentru același lucru, se va folosi abacul cu bile. De la pietricelele cu care calculau ei, înțelesul s-a extins și către concrețiunile de forma pietricelelor din anumite organe interne, umane sau animale.
Să analizăm un alt cuvânt ce pare a nu avea nicio legătură cu aritmetica, anume „trivial”. Definim cu acest cuvânt ceva sau pe cineva care este vulgar, ordinar, obscen, scabros, indecent etc. Poate că silaba „tri”, care derivă din latinescul „tres”, însemnând trei, ne duce către aritmetică, dar mai departe? Tri este clar că în compunere cu alte cuvinte înseamnă trei (tricolor, triunghi, trimestru etc. Și atunci trivial ce sens inițial avea? Mergem tot la Roma antică, acolo unde prin compunerea lui tres = 3 cu „via” – cale, drum, s-a format cuvântul „trivium”, transformat apoi în „trivialis” = răspântie la întâlnirea a trei drumuri, intersecția a trei drumuri. Cum această intersecție era foarte aglomerată, aici întâlnindu-se călători ce veneau de pe trei drumuri diferite, în timp acolo se va amenaja și o piață în care se făcea schimb de produse, sau se cumpărau produse de tot felul. Așa se face că trivialis a ajuns să denumească această piață. Cum piața era populată cu tot felul de oameni, cei mai mulți de condiție modestă, limbajul folosit în acest spațiu făcea să roșească fețele fine. Era un limbaj grosolan, deșucheat, vulgar sau, pe scurt, un limbaj dublat de un comportament trivial. Și astăzi spunem despre cineva care vorbește urât că vorbește ca la piață!
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
