Gregoriana Tudoran este un doctor în economie, care acum lucrează la Bruxelles, consultant în servicii financiare și afaceri europene. Vrea să candideze ca independent la alegerile europarlamentare fiind sprijinită doar de asociații civice din Moldova.
Rep: – Europarlamentar independent, care se va ocupa preponderent de soarta Moldovei. Cum v-a venit ideea?
Gregoriana Tudoran: Ideea aparţine „Împreună pentru A8” şi membrilor mai multor asociaţii din regiunea Moldovei, după ce am constatat cu toţii că nu există garanţie politică pentru înfăptuirea proiectului nostru civic de dezvoltare a regiunii. Spun asta pentru că am încercat în mai multe rânduri să atragem atenţia şi să obţinem sprijin de la autorităţile responsabile (Guvern, Parlament) sau de la partide politice, pentru ieşirea din izolare a Moldovei. Unirea cu restul României se realizează doar prin construcţia autostrăzilor A7 şi A8, prin construcţia Spitalului Regional de Urgenţe, prin stimularea creşterii regionale susţinută de politici de investiţii coerente şi echitabile de la centru. Am constatat că participăm la un dialog cu „pereţii”: proiectul de buget pentru 2019 alocă resurse infime atât pentru susţinerea Moldovei cât şi pentru investiţii. Aşa am decis că singura noastră şansă pentru a avea vizibilitate cu problemele regiunii precum şi un cuvânt important de spus la masa discuţiilor cu guvernanţii, este să avem un reprezentant în Parlamentul European, care să se ocupe exclusiv de problemele ignorate ale societăţii noastre.
– Întreb pentru că avem deja la Bruxelles un europarlamentar din Botoşani, Mihai Ţurcanu. Şi nu prea am mai auzit de el, după alegeri.
– Da, acesta este un lux pe care unii politicieni şi-l permit atunci când se ascund în spatele unei liste, a unui partid; nu există astfel o posibilitate de responsabilizare individuală. De aceea este adevărat că există europarlamentari cu activitate „zero”. În demersurile întreprinse alături de asociaţiile pentru autostrăzi, nu am avut sprijin de la niciun eurodeputat din Moldova. Am anunţat public prezenţa noastră la Parlamentul European şi la Comisie, am organizat şi un miting autorizat în faţa Parlamentului, am solicitat în mod direct şi întâlniri. Un singur europarlamentar român a acceptat să facă, la cererea noastră, o interpelare Comisiei – un liberal ardelean. În rest, mai multă susţinere am avut de la funcţionari români din cadrul Parlamentului European, decât de la reprezentanţii aleşi. Cred că dezinteresul de care vorbiţi este o problemă vis-a-vis de mulţi politicieni care ne-au dezamăgit, fie că fac parte din Parlament (naţional sau European) sau din structurile de guvernare. Adică, după ce „îşi văd sacii în căruţă”, vedem cu cine avem de-a face.
Şi gestul candidaturii independente din partea asociaţiei noastre reprezintă tot un gest care sancţionează dezamăgirea creată de mare parte din clasa politică.
– Alegerile europarlamentare nu stârnesc mare interes. Viorica Dăncilă era europarlamentar de nouă ani şi am aflat când a ajuns premier. Cum se poate schimba asta?
– Dezinteresul poate naşte astfel de „tragedii”. Prin prezenţa noastră la urne, ne manifestăm forţa şi producem schimbarea. O astfel de triere a aleşilor noştri, ne poate salva de viitoare „accidente” similare; să nu uităm că eurodeputatul este cartea noastră de vizită, deci trebuie să ne schimbăm percepţia vis-a-vis de importanţa alegerilor pentru Parlamentul European. Pentru asta trebuie doar să mergem la vot pe 26 mai.
– Lucraţi la Bruxelles. Ce se putea face şi nu s-a făcut? Mă refer la România în general şi la regiunea Moldovei în special.
– Este suficient să urmărim activitatea europarlamentarilor români, luările lor de poziţii, rapoartele din proprie iniţiativă – statisticile vorbesc (consultaţi monitorizările EURACTIV sau VoteWatch). Lipsa de activitate a unora este completată şi de dezinformare; urmăriţi în ce măsură politicienii acum în funcţie, au şi îndeplinit promisiunile făcute acum 5 ani. De multe ori vedem că reiau aceeaşi temă la nesfârşit, înşelând electoratul: „în viitorul mandat ”(şi nu în cel deja deţinut), vor întreprinde ceva pentru realizarea angajamentelor – cine să-i mai creadă?
În condiţiile în care reprezentanţi ai Mării Britanii întocmesc şi 70 de rapoarte şi amendamente, avem români care nu au exprimat nici o opinie sau niciun raport, într-un întreg mandat de 5 ani. Vă las să decideţi singuri dacă ceea ce se putea face, s-a şi întâmplat…
– Sunteţi deja implicată în mai multe asociaţii preocupate de soarta Moldovei. Care ar fi direcţiile de acţiune, prin prisma unui europarlamentar, de data asta?
– Creşterea vizibilităţii proiectelor dorite de societatea civilă, promovarea lor la nivel european şi naţional, transparentizarea acţiunilor întreprinse de autorităţile responsabile pentru proiectele noastre, presiune (prin intermediul instituţiilor UE) asupra autorităţilor române atunci când refuză să servească interesele fireşti ale societăţii. Există pârghii specifice activităţii unui eurodeputat, care pot aduce rezultate importante.
– Ce asociaţie civică vă sprijină şi de ce? E o premieră asta în politica românească.
– „Împreună pentru A8” este asociaţia care sprijină candidatura independentă la aceste alegeri, alături de membri ai altor asociaţii din Moldova. Sunt reprezentanţi ai societăţii civile, care au înţeles că este nevoie de presiune la ambele „capete” ale circuitului banilor şi proiectelor europene: un europarlamentar la Bruxelles ( Strasbourg) pe de o parte şi societatea civilă vigilentă în România – pe de altă parte.
– Cum vedeţi viitorul României în cadrul UE, având în vedere ultimele acţiuni ale oficialilor români?
– Viitorul nostru este securizat doar dacă dezvoltăm o relaţie de cooperare, corectă cu instituţiile UE, dacă respectăm normele şi principiile comune. A renunţa la practicile care favorizează infractorul şi instituţionalizează corupţia, sunt cerinţe pe care UE le face absolut întemeiat vis-a-vis de România.
Să nu uităm că banii pentru proiectele importante sunt la Bruxelles, la fel şi garanţia respectării priorităţilor democraţiei. Ideile vehiculate în ultima vreme de către o parte a clasei politice corupte, temătoare că îşi va pierde privilegiile, sunt periculoase; aceştia încearcă să îndepărteze România de pe calea europeană. Din fericire, Europa ne vrea, astfel că abaterile procedurale şi morale ale politicienilor români care au scandalizat toţi europenii cu corupţia şi atitudinea mafiotă, nu îşi vor atinge obiectivele de a ne izola.
Aici intervine rolul important al fiecăruia dintre noi, acela de a sancţiona conduita politicianului care încalcă democraţia europeană; nu poţi rezista într-o regiune sau ţară enclavizată, ruptă de „rest” prin lipsa conexiunilor rutiere, comerciale, economice, doar din cauza lipsei de cooperare politică.
– Este nevoie de un număr uriaş de semnături de susţinere, atât pentru partide cât şi pentru independenţi, pentru a participa la europarlamentare. Ce pierdem prin acest sistem prohibitiv?
– Răspunsul este simplu: îngrădim accesul pe piaţa electorală a unei oferte variate normale într-o democraţie. Aceasta se vrea a fi o piedică descurajantă pentru orice nou potenţial „concurent”. Cum am spune: o consfinţire a „la vremuri noi, tot noi”. Iniţiativa noastră implică mult efort pentru toţi susţinătorii, având în vedere că un independent nu primeşte finanţare de la buget (cum este cazul partidelor, care primesc un total de 100 milioane euro), nu dispune nici de birouri în întreaga ţară (ca în cazul unui partid), nici de membrii cotizanţi. Dar noi avem credinţa că vom reuşi strângerea celor 100.000 de semnături, pentru că avem susţinători foarte inimoşi şi motivaţi.
– Care sunt oportunităţile dinspre Bruxelles de care ar trebui să profităm în următorii ani?
– Atâta timp cât indicatorii de coeziune sunt extrem de defavorabili regiunii Moldova şi României, trebuie să accelerăm absorbţia de fonduri disponibile, pentru a redresa şi recupera inegalităţile economice, sociale regionale. Aceste fonduri au un caracter limitat şi epuizabil – avem nevoie să creştem capacitatea administrativă de absorbţie a fondurilor, de gestiune corectă a acestora, de a stimula voinţa politică pentru a se face efectiv cererile de finanţare. Depolitizarea instituţiilor naţionale cu rol de manageri ai proiectelor, este o cerinţă esenţială; gândiţi-vă că am fi avut deja construite autostrăzile în România, dacă politicul nu era implicat în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere.
– Pot politicile europene ajuta Moldova, în situaţia în care guvernul României nu doreşte acest lucru?
– Da, deoarece vorbim de o Europă a Regiunilor şi de un mecanism de coordonare funcţionabil la nivel supranaţional, european; pentru situaţiile în care Guvernul refuză să pună în practică legislaţia europeană, putem exercita presiuni instituţionale pentru conformare sau chiar pentru schimbarea autorităţii desemnate ca ordonator de credit (în funcţie de domeniul vizat).
– În cazul în care ajungeţi europarlamentar, nu veţi fi cam singură, ca independent? Cum poate un singur om ajuta regiunea Moldovei?
– Este un început; schimbarea trebuie să pornească de undeva – şi în cazul nostru, va începe din două direcţii: dinspre societatea civilă (prin presiunea asociaţiilor civice) şi prin reprezentantul la Parlamentul European. Mecanismele de funcţionare ale PE permit negocierea cu grupuri importante care pot influenţa inclusiv politica naţională, la nivelul Parlamentului Naţional şi al Guvernului. Aceştia vor trebui, prin măsurile de condiţionare şi negociere, să accepte că încet-încet trebuie să se adapteze şi să „împlinească” priorităţile cetăţeanului, consfinţite de documentele de parcurs stabilite la nivel european.
Interviu relizat de Cătălin MORARU
